Să ne unim
În Moldova, cineva vorbeşte limba română, iar alţii vorbesc limba rusă. Ucrainenii au o înţelegere clară a istoriei şi a rădăcinilor, cu toţii se simt ucraineni, sunt ataşaţi de stat. În Moldova, politicienii ne-au dezbinat, iar noi trebuie să găsim un interes comun. Cam acesta ar fi rezumatul declarațiilor făcute de Ambasadorul Uniunii Europene în Republica Moldova, Pirkka Tapiola.
Ar fi fost un discurs foarte emoționant, dacă n-ar fi fost mai întâi de toate populist. „În Republica Moldova este o dispersare pe interese. Cineva vorbeşte limba română, iar alţii vorbesc limba rusă. Aduceţi-i pe toţi la o masă comună şi găsiţi interesul comun care vă uneşte. Politicienii nu au reuşit să asigure această unificare. (…) Nu este obligatoriu să aveţi un Guvern pro-european. E bine să aveţi un guvern Pro-Moldova, care în mod automat va fi proeuropean, deoarece atunci când sunteţi pro voi înşivă veţi fi pro reforme şi pro succes”, ne spune el.
Să unești populația Moldovei împotriva unui fenomen, a unuia sau a mai multor politicieni, este foarte simplu. Drept exemplu cel mai recent este Platforma DA care a umplut Piața Marii Adunări Naționale. Dar numărul celor puțini care ar vota partidul format de Platformă e o cifră minimă în sondaje. Deci, uniți „împotriva” și dispersați „pentru”.
Așadar, noi, membrii unei societăți civile dispersate în primul rând de valorile naționale, de trecutul istoric (nerecunoscut), de limba vorbită, trebuie să găsim împreună acel liant care să ne unească. Problema este că noi nu suntem doar pe părți diferite ale prăpastiei, ci suntem în prăpastie – numită de 24 de ani „Republica Moldova”. Ceea ce ne unește este o groapă comună cu mai multe trepte, iar asta nu era cum să ne unească.
Pe treptele de mai sus stau cei veniți în Republica Moldova de câteva generații, iar la fundul prăpastiei stau băștinașii. În jurul la ce să ne unim, domnule Tapiola? În jurul rudelor deportaților sau în jurul copiilor și maturilor care încă nu găsesc motive să învețe limba română? Nu de alta, dar în jurul sărăciei ne-a mai unit odată cineva…