Actualitate

Să nu uităm că Gogol, părintele literaturii ruse moderne, era ucrainean pur, cu identitatea sfâșiată, iar Bulgakov e născut în Kiev

Am fost întrebat de cineva dacă nu putem anticipa un curent politico-cultural ucrainean de renunțare la alfabetul chirilic și trecere la alfabetul latin.

Am răspuns că nu, desigur, și că ar fi absurd: alfabetul chirilic nu a fost inventat de ruși. Mi-am dat seama atunci că plutesc în continuare uriașe confuzii identitare în legătură cu locul limbii ruse, al ortodoxiei slave și al alfabetului chirilic. Repet aici câteva fapte despre limba rusă.
— Limba rusă NU ESTE un fel de mamă a limbilor slave, ci e un simplu membru al branșei limbilor slave de răsărit, în egală măsură cu ucraineana și bielorusa;

— Așa cum, începând din sec. XIX și până astăzi, a plutit un mit romantic în legătură cu sanscrita, văzută (eronat) ca matrița și matricea limbilor indo-europene, la fel și rusa este văzută de profani — din nou eronat — ca stând la originea limbilor slave. Departe de asta, rusa este, de pildă, mai puțin interesantă decât slovena, limbă arhaică în care s-a păstrat “dualul”, pe lângă singular și plural, atât pentru verbe cât și pentru substantive;

— Rusa este mai puțin interesantă lingvistic și istoric decât poloneza, care a păstrat nazalizările din slava veche („ei sunt” = „oni są”, unde “są” este pronunțat exact ca franțuzescul “sont”);

— Ceea ce numim “slava veche”, sau “slavona de biserică”, nu este rusa veche, ci… bulgara veche! Chiril și Metodiu, creatorii alfabetului slavon, erau de pe lângă Salonic, altfel zis “slavo-macedoneni”. Limba în care au scris ei (bulgara veche) și alfabetul inventat de ei i-au influențat masiv pe toți ceilalți slavi. Rusa nu era scrisă pe atunci. Alfabetul chirilic nu este “rus” așadar, iar în versiunea sa folosită de sârbi sau bulgari alfabetul chirilic a păstrat trăsături mai arhaice decât cel rusesc, care a fost simplificat la Revoluție. Ucrainenii nu au niciun motiv așadar să renunțe la un alfabet care formează baza identității lor culturale și care nu le-a fost adus de ruși, ci le-a venit de la sud, din Balcani, odată cu creștinismul;

— Dimpotrivă, Kievul medieval și, ulterior, Kievul Renașterii, au reprezentat modele culturale pentru Rusia moscovită, încă săracă cultural pe atunci.

— Datorită creștinării tardive și venite din exterior a rușilor, limba rusă a suferit o masivă influență a slavei balcanice — bulgara veche— adoptând nu doar convențiile grafice din bulgară, scrierea și ritualul, dar chiar și forme lexicale și sintactice; influența masivă, începând cu Chiril și Metodiu, a fost așadar dinspre Balcani spre pământurile rușilor, trecând prin Kiev, iar nu invers. Rușii au fost cei colonizați cultural de “balcanici” și de “ucraineni”.

— Pe scurt, pentru lingvist, rusa este doar o limbă slavă răsăriteană, care, ieșită de sub dominația tătaro-mongolă, și-a creat un imperiu, impunându-și limba ca standard forțat peste ceilalți. Rusa e văzută eronat ca fiind un fel de standard în continuumul slav, la fel cum germana e văzută în mod greșit ca fiind mama limbilor germanice. În realitate, olandeza (și mai ales dialectele flamande) este mult mai apropiată de germanica comună; la fel cum în cadrul limbilor slave poloneza sau slovena oferă trăsături mult mai arhaice și apropiate de trunchiul comun decât rusa.

— Cât despre “marea literatură rusă”, să nu uităm că Gogol, părintele literaturii ruse moderne, era ucrainean pur, cu identitatea sfâșiată, iar Bulgakov e născut în Kiev.

Dan Alexe


Ioana Crețu

Ioana Crețu este o jurnalistă specializată în politică, economie și relații internaționale.

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.