Satul moldovenesc a intrat în depresie

Fie pentru că nu le mai permite sănătatea, au plecat peste hotare sau fac naveta la oraș ca să-și câștige o bucată de pâine, o parte dintre vii și livezi au fost abandonate de săteni, iar pe ele au crescut buruieni și mărăcini. Totuși, mai sunt cei care cred cu tărie în măreția pământurilor tătăreștene și continuă să muncească pe deal de la răsăritul soarelui până la apus.

„La noi sunt multe vii, dar pentru că toamna poama se vinde la un preț mic, oamenii n-au cu ce prelucra pământul și l-au lăsat în voia sorții. De aceea mulți au plecat pe la Moscova, în Italia. În ultimii zece ani populația a scăzut de la 1640 la 1433 de locuitori. Oamenii au plecat pentru că nu vedeau o perspectivă în sat”, ne spune trist primarul satului, Constantin Josu.

Banii trebuie să aducă bani

Până în prezent circa 60 la sută din terenuri au fost abandonate. „Dealuri întregi au rămas de izbeliște. Pe ele au crescut deja salcâmi, măceșe și este imposibil să mai cultivi ceva. Avem nevoie de ajutor ca să le defrișăm. Cei care mai au tractoare mai prelucrează pământurile, dar le este greu, că sunt înconjurate de terenuri în paragină și le afectează și lor culturile. Nu poți face agricultură performantă în aceste condiții”, remarcă primarul.

Cât despre investiții, Constantin Josu spune că puțini sunt cei care se încumetă să bage bani într-o afacere, mai ales că în agricultură n-ai nici o garanție, așa că, mai ales tinerii, preferă să-și cumpere case și mașini, decât să deschidă o afacere. „Dintre cei care pleacă peste hotare revin, dar nu prea se aruncă să investească într-o afacere. Și eu le zic: dacă ai făcut un ban peste hotare, trebuie să faci ceva să aducă mai mulți bani, dar puțini au investit banii câștigați. În familia mea, am două fete și un băiat, investiții puține fac: și-au luat apartament, mașini, nu văd garanția că dacă o să investească într-o afacere o să aibă un rezultat”, afirmă primarul.

Parcelarea terenurilor împiedică dezvoltarea afacerilor

Mai mult, cei care au încercări să consolideze o afacere în agricultură se lovesc de o altă problemă – parcelarea excesivă a terenurilor și taxele cadastrale exagerate. „Taxele cadastrale sunt atât de mari că pur și simplu mai mult mă costă ele decât terenul în sine. Și nu merită. Mulți lucrează nelegitim, dar așa ei nu se pot folosi de subvenții or de ajutoare din partea UE. Sunt niște lucruri care ar trebui reglementate la nivel de guvern”, consideră Gheorghe Țârdea, agronom în satul Tătărești, expert la Agenția de Dezvoltare Rurală (ACSA), pe care l-am întâlnit pe drum, cu nepoțelele de mână, mergând să livreze comenzile: 2 kg de castraveți. Gheorghe Țârdea cultivă legume în câmp protejat, cât și în câmp deschis. „Deja al treilea an de când am pornit afacerea, dar încă sunt la nivel de investiții. Dacă finisez ultima etapă, voi avea 800 de metri pătrați de câmp protejat și am vreo 7 ari în câmp deschis. Cultiv roșii, castraveți, ardei de diferite sorturi. Sunt agronom și specialist în cadrul ACSA și astfel sunt la curent cu tehnologiile de peste hotare, pe care mă strădui să implementez și invit oamenii să vadă cum să facă și ei”, îmi povestește bărbatul care-și motivează acțiunile prin faptul că în Tătărești s-a născut și el, și părinții, și bunicii și străbunicii, și-și dorește ca satul să prospere.

Puțini mici antreprenori

„Tătărești a fost cândva un sat vestit în Moldova ca un sat de oameni gospodari, dar acum parcă lumea e în depresie. Trag nădejde că o să se dezvolte fermele mici, de familie, pentru că cu terenurile noastre mici e real de făcut asta. La noi în sat poți să investești în orice domeniu, pentru că aici nu-i nimic. N-ai concurență. Dar principala problemă este realizarea producției. Noi nu avem o piață stabilă. Toată lumea își cară producția cu torbele la oraș, la piață”, menționează expertul. El însuși este în căutarea unor soluții pentru această problemă, fiind nevoit, în prezent, să-și comercializeze producția la piețele din Chișinău și Strășeni. „Ca să facem contracte cu supermarketurile e dificil. Acolo nouă ca producători agricoli ni se pun așa condiții, că nu ne este convenabil. Totul e în folosul lor. Dar eu lucrez un an de zile și trebuie să am o garanție”, remarcă Gheorghe Țârdea.

Pentru că nu văd o perspectivă de dezvoltare, tinerii nu prea rămân în sat, o parte au plecat peste hotare, iar o altă parte fac naveta zilnic fie la Strășeni, fie la Chișinău. În sat sunt doar câteva familii care au sădit, de curând, câte un hectar de vie, câțiva agricultori, un tânăr a investit într-o mică fermă de iepuri, iar altul – într-o fermă de porci, și cam atât.

„Tinerii nu vor să rămână. Copiii mei au plecat la oraș. Eu vreau să le las terenuri, dar ei se gândesc că dacă le dau, ei le vor vinde, nu vor să le prelucreze. Ei nu văd perspectivă. Fiica a venit de curând din Italia și-mi zice: „Eu am venit doar în vacanță și plec înapoi”. A terminat contabilitatea cu 10 pe linie, dar spune că mai bine e frizer în Italia decât contabil în Moldova”, explică edilul.

Cu gândul la plecare

Gânduri de plecare are și Iurie, un bărbat din Tătărești care spune că se descurcă greu și că dacă n-ar avea ceva probleme de sănătate ar pleca cât de curând la muncă în țări străine. Iar Cristina, o tânără mămică cu doi copii de curând a revenit în sat, după ce a locuit o perioadă cu chirie, în Chișinău, unde mai muncește soțul. „Am venit pe vară la țară, că sunt fructe, sunt legume și e mai ușor. Noi muncim pământul, că locuri de muncă în sat nu sunt, numai la raion sau în Chișinău. Toată lumea pleacă peste hotare. Eu am două surori plecate. Fiecare are pe cineva plecat, dacă nu la Moscova, în Portugalia, Spania ori Italia”, îmi spune tânăra, pe drum către casă, după ce l-a lăsat pe unul dintre micuți la grădiniță. În contextul violențelor din Ucraina, Cristina spune că împreună cu soțul au vrut să plece cât mai departe de război, dar deocamdată s-au oprit și speră că lucrurile se vor liniști și nu vor fi nevoiți să părăsească țara.

De război se teme și infirmiera din sat, Anastasia Gurjui, pensionară. „Ne e teamă că o să înceapă războiul. Am un nepoțel, care ar fi trebuit să meargă la armată, dar n-am vrut să-l dau. Mă tem. L-am crescut de mic și acum mi-i milă să-l las să meargă la armată. Mă uit la televizor și văd că nu e bine. Multă lume tânără moare pe unde se duce”, remarcă îngrijorată bătrâna. Totuși, ea speră că odată cu semnarea Acordului de Asociere cu UE „poate ne unim, o să fie mai bine, o să fie viața mai bună”.

„Cine muncește are”

Chiar dacă se descurcă greu, Raisa Mârzenco este ceva mai optimistă. „Lumea la țară se descurcă cu greu, cu propriile forțe. Unii mai sădesc vii. Eu cu soțul suntem bugetari, dar ne descurcăm. Sădim vii, avem și credite, pentru că din salariu nu ne ajunge. Păcat să spunem că nu se hrănește lumea la țară. Care muncește acela are. Sunt terenuri nelucrate pentru că nu vor, dar cei care muncesc, aceea au. Noi ne sculăm în fiecare zi la ora 4 și jumătate, mergem pe deal, la 7 și jumătate ne întoarcem acasă, ne schimbăm și mergem la serviciu, și seara iar pe deal. Ne străduim să nu alergăm peste hotare, dar să ne descurcăm aici pe loc”, remarcă Raisa Mârzenco, care este și directoarea grădiniței din sat, unde în prezent sunt 108 copii.

Totuși, nu mai este satul așa cum era odinioară, constată Raisa Celeev. „Dacă mai ții o vacă, un porc, te mai descurci, în rest…cam greu. Cu o pensie de 800 de lei ce pot face? Mă chinui, lucrez pământul, mai vând câte un pic de poamă și ăsta e tot venitul meu”, îmi explică bătrâna în timp ce se deplasa la punctul medical ca să-și facă programare la medic pentru a doua zi. „E multă lume. De-amu dacă cumva…, da, dar degeaba, nu trece nimeni fără programare”, subliniază mătușa Raisa.

Dosar

Satul Tătărești, raionul Strășeni
Prima atestare documentară – 1 martie 1528, într-un hrisov al lui Petru Rareș
Numărul de locuitori – 1433
Instituții – gimnaziu, grădiniță, bibliotecă publică, punct medical, oficiu poștal, Casă de cultură
Distanța până la Chișinău – 40 km