(Scrisoarea săptămânii) Încă un pas spre ucrainizarea școlilor românești: cazul s. Ciudei, reg.Cernăuţi

Cel puţin acesta este planul Direcţiei regionale de învăţământ, făcut public la consfătuirea din 11 martie 2016. Motivul formal invocat este că în clasele X-XI din şcoala nr.1 din Ciudei există puțini elevi şi nu ar fi raţională existenţa claselor superioare din punct de vedere economic.
Ar fi un frumos „cadou” pentru şcoala care anul acesta împlineşte 200 de ani de existenţă. Cel mai grav este faptul că acest plan se înscrie perfect într-un şir de acţiuni care au slăbit învăţământul românesc din sat şi conduc la ucrainizarea localităţii: crearea unui complex de învăţământ (şcoală și grădiniţă), în limba ucraineană, stimularea creşterii numărului elevilor care învaţă în limba ucraineană (de la 35% în 2000 până la 61% în 2015), deschiderea claselor ucrainene în şcoala românească incompletă, de 9 clase (treapta I-II) din cătunul Cornişor (şcoala nr.3), tentativele (în unele cazuri reuşite) de a preda în şcolile româneşti anumite obiecte în limba ucraineană ş.a.

Nu este greu de intuit că transformarea principalei şcoli româneşti din satul Ciudei în una de 9 clase va duce şi mai mult la ucrainizarea învăţământului din localitate. Dacă elevii din clasele superioare vor fi nevoiţi să se deplaseze la studii în unul din satele vecine în care există şcoli româneşti, acesta va fi încă un motiv pentru părinţii, care-şi doresc studii medii complete pentru copiii lor, să-i dea în şcoala ucraineană din sat (mai ales că, cu unele sate din împrejurimi cu şcoli româneşti, nici nu există legătură prin transportul public). Dar se pare că acesta este şi scopul, or altfel, dacă se urmăreau raţiuni pur economice, se putea lăsa şcoala nr.1 din Ciudei ca şcoală medie completă (treapta I-III), în calitate de aşa-numita „şcoală de reper” („опорна школа”), deoarece în şcoală sunt câte două clase de-a X şi de-a XI, iar la Ciudei să vină în clasele superioare elevi din satele vecine, din şcolile cu elevi şi mai puţini decât în Ciudei, mai ales că acest lucru s-a întâmplat pe parcursul întregii existenţe a şcolii. O bună perioadă din timpurile sovietice şcoala nr.1 din Ciudei era considerată şcoală medie exemplară pentru şcolile cu predare în limba română (moldovenească pe atunci) şi avea elevi din Igeşti, Budeneţ, Cireş, Ropcea, Pătrăuţii de Sus, Crăsnişoara Nouă, Cupca şi alte sate din împrejurimi. Şi în prezent şcoala obţine rezultate frumoase la diferite concursuri raionale şi regionale, fiind printre cele mai bune. Dacă tot se insistă pe conceptul „şcolilor de reper” („опорнi школи”) în Ucraina, şcoala nr.1 ar avea şi 3 filiale obligatorii în acest caz, care sunt tradiţionale pentru şcoală: Cornişor, Budeneţ şi Cireş (toate medii incomplete). Şi atunci, când aceste lucruri nu se iau în considerare, nu există rea-credinţă? Mai ales că aceasta este o lovitură şi pentru învăţătorii din şcoală, care vor avea mai puţine ore, şi există riscul unor reduceri de personal competent.

Mă întreb şi vă întreb: chiar nu merită satul Ciudei, care are circa 6 mii de locuitori, peste 80% din care consideră limba română drept limbă maternă (conform ultimului recensământ), inclusiv peste 1000 de locuitori de vârstă şcolară, să aibă o şcoală românească medie completă (treapta I-III)?

Gheorghe Cuciureanu,
originar din satul Ciudei, regiunea Cernăuţi
https://ciudei.wordpress.com/