Scrisoarea săptămânii: Nimeni nu se întreabă cine este alegătorul
Gândul deschizător de orizonturi întremătoare și dătătoare de viață astăzi ne lipsește! Nu am plecat departe de comuniști și nici de duhul sovietic. Propaganda de la Kremlin a reînviat și a revenit în forță pe întreg teritoriul Basarabiei. Tot ce am obținut de la ’90 încoace s-a risipit… Am citit atent articolul lui Silviu Tănase „Contează cum votăm”. Contează, după părerea mea nu cum votăm, ci dacă votul meu este luat în seamă. Chiar dacă este pentru un partid minuscul! Așa am ajuns la Dodon și ignorăm totul! Și îl umflăm pe Dodon și partidul (furat), socialist cu numele. Ce justiție avem și ce parlament avem fără o lege organică pentru Președinție în Republica Moldova?!
Dodon nu respectă Constituția, contractele internaționale, cetățenii țării și nu e sancționat. De ce? Oare nu e un caz unic? Sistemele electorale, probate la noi, ne-au adus la situația de astăzi. De ce? Ele au fost golite de adevăratul lor sens și folosite în interese de gașcă și grup.
Dăm vina pe toți, dar îl apărăm pe alegător! Cine o fi el? Nu se întreabă nimeni! Mai este birocrația, care la noi este mai presus de lege. Cine controlează scrutinele? Aici avem multe de înțeles și de schimbat. Oamenii cu merite, competenți, buni patrioți nu ajung în Parlamentul de la Chișinău. Primul Parlament a fost o excepție.
Cunosc alegerile de pe când părinții meu „votau” candidatul unic (comunist)…
Oamenii erau treziți cu noaptea în cap de intelectuali (învățători de obicei) să se ducă la alegeri. Cele 99,9% de voturi erau pro. Așa am ajuns și la situația din prezent. Noi suntem o copie proastă a tot ce se face în Rusia și nu a tot ce este bun în Uniunea Europeană.
Morala în alegeri dispare! Noi nu vom fi nici americani, nici nemți, nici ruși, nici evrei.
Vocea alegătorului trebuie să fie prezentă zi de zi în viața noastră cotidiană. De ce nu am avea o oră a alegătorului în Parlament? Poate chiar în fiecare lună, poate și mai des.
Iov Rusnac, pedagog pensionar
s. Bulboaca, r-nul Briceni