Între aceste articole, toate scrise după gustul curat rusesc, mă voi opri actualmente asupra unei broşuri dată la lumină de către Comitetul statistic al Basarabiei. Autorul acestei lucrări, de altminteri foarte bine făcută, a dat o culoare foarte tendenţioasă expunerii sale curat statistice şi tocmai această tendinţă are tot dreptul la atenţiunea noastră.
„Partea Basarabiei, care din nou ni s-a întors în ultimul timp, cunoscută subt numele de districtul Ismailului, este o parte geografică a Rusiei de Sud de o însemnătate foarte mare pentru imperiu” – aşa începe autorul sus-menţionatei broşuri. „Această însemnătate este bine vădită de fiecare om de Stat, care va fixa atenţiunea sa asupra gurilor Dunării”, asupra acestui râu, malurile căruia din ambele părţi sunt populate de către popoarele slave, chemate acum, după un somn lung şi dureros, la o viaţă civilizată şi prin urmare la îndeplinirea unui scop mare şi glorios.” (…)
Aşadar, suprafaţa terenului răpit de la noi în urma ultimii victorii a ostaşilor români subt Griviţa, după calculele Comitetului statistic rus este de 627.575 deseatini (o fălcie şi ceva). Poporaţiunea acestei suprafeţe este de 71 065 suflete de sex masculin şi 67.082 de sex feminin, în total 138.147 oameni. Averea acestei poporaţiuni se vede în cifrele următoare, luate aproximativ: în districtul acesta se numără 32.000 cai, 72.000 capete de vite cornute şi 477.000 oi şi capre; grădini şi bostănii (terenuri aflate sub pepeni, castraveţi etc.) acoper o suprafaţă de aproape 8 şi jum. mii de fălci; în districtul acesta se află 27.000 case locuite. Oraşul Ismail numără 16.329 de locuitori – şi are 2.472 case locuite.
Aici să ni se permită o mică observare. Autorul, vorbind în special de oraşul Ismail, între altele zice: „Acest oraş, în timpul şederii sale de către Moldova, la 1857, avea o poporaţiune de 26.622 oameni. Aşadar, poporaţiunea lui a scăzut aproape de o a treia parte în timp de douăzeci de ani. (…)
Pentru a se face o idee despre starea actuală (a) activităţii economice a Ismailului, vom extrage următoarele cifre care ne dă citata operă: oraşul are 240 de mori (una cu vapor), o spălătorie de lână, o fabrică de tutun, o fabrică de grăsime, două fabrici de lumânări de seu, o fabrică de săpun, 12 fabrici de piei, 4 fabrici de cărămidă, 7 depouri de spirt, 163 cârciumi şi 301 dugheni – total făcând pe an afacerile comerciale pentru o sumă de 2 360. 000 ruble.
Pentru a sprijini opinia emisă în privinţa intenţiunilor răuvoitoare ale guvernului român, autorul dă cifrele despre starea economică a oraşului la 1857 şi zice: „Atunci oraşul avea 8 biserici ortodoxe, 9 biserici lipovene, 29 de fabrici, 87 magazii de grâu; toate acestea au dispărut prin ordinul guvernului român şi forţele vitale ale oraşului s-au permutat la Galaţi”.
Situaţiunea altor oraşe din sudul Basarabiei nu se află într-o mai bună stare;
Bolgradul, fostul centru al poporaţiunii bulgare, acum numără numai 6.000 de locuitori; comerţul portului Reni a picat cu desăvârşire, cifra totală a afacerilor comerciale ale acestui oraş nu se urcă decât la suma de 100-150.000 ruble pe an; Cahulul a căzut şi mai jos, grădinile sale altădată renumite acum au rămas numai ca amintiri ale frumosului trecut; Chilia abia numără 3.000 de locuitori.
Aşa sfârşeşte autorul expunerea actualei stări economice a districtului Ismail.
Basarab
Chişinău, 2 noiembrie 1880
