Când două dintre ele nu mai sunt. Partea bună a secretelor este că poţi evita multe explicaţii, care ştii că nu-ţi vor face nicio plăcere. Partea proastă este că trebuie să duci o continuă luptă internă. Toţi avem ascuns în dulapurile trecutului câte un schelet, de care dorim să uităm.
Îmi aduc aminte de secretele copilăriei, pe care le aveam cu sora mea, cu vărul sau cu prietenii de joacă. Majoritatea erau inofensive şi inocente. Dar după cum spune o vorbă veche, „copii mici – secrete mici, copii mari – secrete mari”. În timp, am observat cum secretele au crescut odată cu mine, tot mai complexe şi elaborate. Îţi dai seama că secretele pot răni oamenii şi pot deveni o armă periculoasă.
Am aflat că sunt două tipuri de secrete: cele pe care vrei să le păstrezi şi cele pe care nu îndrăzneşti să le spui. Rezultatul? Avem secrete care ne macină încet-încet. Ne mănâncă sufletul şi ne sfâşie emoţional. O parte din creierul nostru îşi doreşte să scoată „scheletul din dulap”, cealaltă parte vrea un nou lacăt, să-l ţină ascuns cât mai mult timp.
Iar dacă scheletul nostru îl putem ţine mult timp închis, departe de urechile altora, scheletele despre care aflăm de la alţii nu le putem ţine doar pentru noi. Trebuie să le spunem! Dacă „te mănâncă limba”, cum zice mama mea, cel mai bine e să scrii ce ştii pe o foaie de hârtie. Citeşte secretul încă o dată şi rupe foaia în bucăţi mici.
Secretele creează tensiune în creierul nostru, iar acestuia nu-i place această stare de încordare. Prin urmare, înainte de a asculta un secret, gândeşte-te la modul în care îţi va afecta sănătatea: hormonii stresului vor creşte brusc, iar sistemul imunitar va scădea. Acum, vrei să-ţi spun un secret?
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
