O simplă radiografie a datelor, indică faptul că anume statele care au avut şi mai au conflicte, inclusiv militare, cu Federaţia Rusă şi-au diversificat sursele de aprovizionare cu gaze naturale, în particular Georgia şi Ucraina. Prima, importă gaze pentru consumul intern de peste 95% din Azerbaidjan.
"Ucraina, după imputarea de către Rusia datoriilor de miliarde dolari pentru gazele furnizate, inclusiv şi pe motivul conflictului armat din Donbas, abia dacă mai are importuri. Iar chiar dacă sunt, acestea sunt anume pentru regiunile secesioniste, de cca 4%. Restul consumului de gaze naturale venind prin „revers" din UE, implicit din Slovacia. România, aparent ar fi un caz special pe această dimensiune, ţinând cont de fapt că în 2013 aceasta importa cca 17% din gazele ruseşti, iar actualmente cca 30% din consumul total", a mai spus Gotișan.
În ceea ce privește gazoductul Iași-Ungheni în care s-au pus mari speranțe şi anume de a reduce dependența Republicii Moldova de Federația Rusă, acest lucru nu s-a întâmplat deocamdată. Mai mult, în cazul funcționalității depline a gazoductului, partea cu costurile și prețurile ar putea fi şi aceasta o problemă, însă doar pe termen scurt. Costul mediu a unui metru cub de gaze livrat consumatorilor din Romania este actualmente de 2,5 RON sau 0,6 USD or în medie 11 lei moldoveneşti. Este interesant faptul că consumatorii români plătesc gazul şi în dependență de zona de calitate.
„Pentru a utiliza la capacitate maximă gazoductul, Guvernul Republicii Moldova speră să construiască tronsonul până la Chișinău, termenul fiind sfârșitul anului 2018. Însă un impediment trebuie luat în calcul de autorităţile moldoveneşti este procedura de expropriere a cetăţenilor (circa 150 la număr) pe ale căror terenuri urmează să traverseze conducta", a conchis Gotișan.
Emisiunea este realizată de către IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.
