Am mers la Bălţi, la Cahul, la Tiraspol (de două ori), am bătut Chişinăul în lung şi-n lat, am mers chiar şi la teatrele care şi-au retras spectacolele din concurs şi, uneori, ajungeam rupt acasă şi pe la ore foarte târzii. Am văzut spectacole într-o sală buză cu veterane ale armatei sovietice, plină cu oameni veniţi pentru tratament la sanatoriu, în mijlocul unui public ademenit cu zăhărelul, sau adus cu biciul, înconjuraţi din toate părţile de soldaţi, dar, mai ales, am văzut un spectacol într-o sală completamente goală, unde eram doar noi – cei trei membri ai juriului – şi mai mult nimeni, absolut nimeni. Nu aş putea spune că nu s-au făcut presiuni asupra noastră din partea unor directori de teatru sau a unor… prieteni. Cui nu-i era lene doar nu arunca cu pietre în noi după ce am învederat lista nominalizărilor. Unii colegi m-au sunat ca să mă înjure la telefon, unii m-au porcăit pe stradă, alţii m-au privit chiorâş. În fine, frustrarea e un sentiment omenesc şi nu e condamnabil. Că, în cazul unora, s-a transformat în ranchiună e de neînţeles. Domnul Tudor Ţărnă a fost unul dintre cârcotaşii galei. Ceea ce-l nemulţumise pe domnul Tudor Ţărnă e că niciun spectacol al teatrului Domniei Sale nu a fost nominalizat la categoriile cel mai bun spectacol sau cel mai bun regizor şi, drept urmare, nu a luat niciun premiu. Pe de altă parte, i-a atacat pe colegii noştri Gheorghe Petraru şi Marina Madan că au fost nominalizaţi la categoriile cel mai bun actor şi cea mai bună actriţă într-un rol principal. În ce-i priveşte pe cei din urmă, domnul Petraru şi doamna Madan chiar au făcut nişte roluri extraordinare în spectacolele Cântecul Lebedei (Gigi) şi Casa Bernardei Alba (doamna Madan). Cei care au văzut cele două spectacole, nu cred că n-o să-mi dea dreptate. Dacă e etic că au nimerit printre nominalizaţi fiind în juriu? Dar oare ar fi fost etic să rămână pe dinafară după ce au făcut nişte roluri excepţionale? Ce e de preferat? Eu, unul, am ales să-i nominalizez. Şi nu e vorba aici de coterie, ci de a promova excelenţa şi reuşitele teatrale! În ceea ce priveşte celelalte acuze ale domnului Ţărnă, vreau să spun că mă număr printre susţinătorii teatrului Domniei Sale, consider că face un lucru foarte bun la Ginta Latină, drept pentru care merită toată aprecierea şi consideraţia noastră. Cu toate astea, în stagiunea proaspăt încheiată au existat şi nişte spectacole un pic mai bune, în opinia noastră. Nu este exclus să greşim, de, oameni suntem, dar asta e părerea noastră.
Nu aş putea spune că părerile mele au coincis tot timpul cu ale colegilor mei, eu am luptat ca Urşii panda… ai Danielei Burlaca să fie nominalizat la cel mai bun spectacol, dar nu am găsit şi susţinerea colegilor mei. Ei au avut o altă opinie şi le-am respectat-o, odată ce trăim în democraţie, înseamnă că tre să acceptăm părerea majorităţii.
În fine, m-a nedumerit şi pe mine foarte tare faptul că spectacolul Gabrielei Lungu de la Teatrul Guguţă nu a luat Marele Premiu la categoria spectacolelor de păpuşi. Dar asta e democraţia, cum am mai spus. Nu tot timpul câştigă ceea ce-mi place mie. Şi eu prefer democraţia totalitarismului unui singur punct de vedere.
Pe de altă parte, sunt de acord cu Rusanda că, în juriile viitoare, ar trebui incluşi cât mai mulţi critici tineri.
În încheiere, vreau să mai spun că Sandu Grecu a reuşit să organizeze gala în timp ce două teatre de stat şi câteva teatre private au boicotat-o. Nu e uşor să pregăteşti un eveniment de o asemenea amploare în asemenea condiţii. Cu toate astea, Sandu Grecu a reuşit să facă o gală memorabilă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
