ladimir Socor a explicat ca societatea din Republica Moldova este dezorientata si impartita, majoritatea dorind sa se alature Europei dar, in acelasi timp, politicienii rusi sunt extrem de apreciati iar Rusia beneficiaza de un mare prestigiu.

Analistul politic de origine romana Vladimir Socor a prezentat, in cadrul cadrul Comisiei pentru Dimensiunea Civila a Securitatii din cadrul Adunarii Parlamentare a NATO, o analiza asupra situatiei republicii Moldova in actualul context international.

Stiu ca Romania e interesata de Moldova mai exact urmareste atent situatia de acolo si promoveaza dorinta Moldovei de a intra in randul tarilor vestice via UE. In Moldova intalnim, ca si Ucraina, aceleasi probleme legate securitate in privinta constructiei statului, dezvoltarea institutiilor si identitatea nationala.

Moldova este o problema speciala din cauza impartirii tari, rezultata dupa ocupatia rusa din Transnistria.

Timp de opt ani, din 2001 pana 2008, Moldova a fost condusa de Partidul Comunist. A fost singurul caz unde partidul comunist a avut o revenire spectaculoasa dupa ce URSS s-a destramat. Inca din 1998 Partidul Comunist a avut o revenire. Motivele sunt multiple. Este o realitate ca PCR este cel mai popular partid in Moldova.

Din 2001 pana in 2008, Moldova, o republica parlamentara, pe hartie, a fost de fapt o republica prezidentiala condusa de de presedintele Voronin, seful Partidului Comunist.

Populatia si clasa politica s-au simtit confortabil cu aceasta situatie. Voronin era plasat in sondaje foarte bine. Voronin insa nu era cel mai popular politician, ci Putin era cel mai popular politician in sondajele din Moldova. Cand Medvedev a devenit presedinte, s-a clasat pe locul doi in preferintele populatiei din Moldova.

Societatea din Moldova este dezorientata si impartita. Mare parte din populatie spune ca doreste sa se alature Europei. Dar Rusia beneficiaza de mare prestigiu, media ruseasca este influenta iar politicienii rusi sunt foarte apreciati.

In 2009, Partidul Comunist a pierdut puterea in Moldova. Guvernul postcomunist a venit la putere in ce-a de-a doua jumatate a anului 2009. Nu pot sa nu ma gandesc la Ucraina, vazand haosul care s-a instalat dupa 2009. Sunt trei partide in coalitia de guvernamant care nu fac decat sa se certe. Moldova functioneaza pe pilot automat practic.

Oligarhia politica a inceput sa fie vizibila dupa 2009. Moldova nu are partide adevarate ci doar lideri politici admirabili.

UE spune ca Moldova este o poveste de succes a parteneriatului estic. Cred ca in mare parte este adevarat. Este un succes in mod implict dar este si un paradox. Moldova este o tara mica fata de Ucraina. Este foarte usor de gestionat. Este foarte receptiva la politicile UE si are o dorinta generala de a se alatura Europei. De aceea este o poveste de succes.

Standardele acestei povesti de succes sunt minime: facilitarea vizelor pentru ca moldovenii sa poata circula in Europa si un acord de liber-schimb pe domeniul agricol. Acestea sunt cereri mici, usor de realizat, de altfel UE este pe cale sa le si implementeze. Un avantaj este si proximitatea Romaniei de Moldova.

Conflictul din Transnistria

Despre conflictul din Transnistria sunt foarte multe de spus din punct de vedere istoric pentru a intelege situatia actuala.

In prezent, negocierile pentru rezolvarea conflictului din Transnistria sunt derulate intr-un cadru international cunocut drept fomatul 5 plus 2 cu participarea: Rusiei, Ucrainei, OSCE, Uniunii Europeane, a SUA, guvernul de la Chisinau si cel de la Tiraspol.

De multi ani Rusia a controlat procesul de negociere integral. Doar dupa 2005 fortele occidentale de care am vorbit s-au alaturat negocierilor. Formatul 5 plus 2 a avut o viata, dar numai sase luni, pana in februarie 2006, cand Moscova si Tiraspol au inchis usa negocirilor. Din februarie 2006, formatul 5 plus 2 exista numai pe hartie. Au existat numai intalniri informale, nu au existat negocieri.

In iunie si septembrie anul acesta au inceput demersurile pentru ca negociereile sa se reia. Inca nu s-au reluat, dar macar Rusia spune ca nu se opune. Negocierile ar putea insa sa dureze.

SUA, statele UE si OSCE si-au prezentat pozitiile in cazul in care negocierile vor fi reluate. Pozitiile SUA, ale tarilor europene si ale OSCE au renuntat la integritatea teritoriala a Moldovei. Asta e prima data cand se intampla. Numai pozitia Ucraina sustine integritatea teritoriala a Moldovei.

Daca negocierile incep de la acesta baza va fi un inceput gresit. Un parcurs al negocierilor care nu include integralitatea teritoriala a Moldovei nu va duce nicaieri. Astfel de negocieri nu vor duce la un rezultat dorit.

Oficial, sunt 1.500 de trupe rusesti in Transnistria. Pe langa aceste trupe mai sunt si trupele transnistriene, cu multi ofiteri transferati de la trupele rusesti. In 1999 Rusia s-a obligat ca pana in 2002 sa isi retraga trupele neconditionat. Nu s-a intamplat asta.

Rusia a spsus ca va retrage trupele daca Tiraspol si Moldova vor rezolva problemele la nivel politic.
Moscova si Tiraspol sustin ideea este ca Transnistria trebuie sa aibe putere de decizie politica la Chisinau. Adica Tiraspolul sa aiba un cuvant de spus in toate deciziile care ar putea afecta Transnistria. Sigur ca si integrarea Moldovei in UE ar putea fi considerata o decizie care sa afecteze Transnistria. Asta depaseste conceptul de autonomie locala.

Pozitia Moldovei este ca orice stat care apare in urma acestei negocieri trebuie sa fie un stat functional orientat spre Europa. Orientarile opuse, una spre Est, una spre Vest, definesc diferentele dintre Chisinau si Tiraspol.

In iunie 2010 cancelarul german Angela Merkel si presedintele rus Dimitri Medvedev au semnat un memorandum. Este o inititiva germana care spune ca daca Rusia faciliteaza o rezolvare a chestiunii transnistrene, si prin asta se intelege retragerea trupelor, atunci Germania va sustine un comitet Rusia – UE pe probleme de politica si securitate. Presedintele Medvedev a ascultat aceasta propunere, nu a refuzat-o dar nici nu a facut nimic. Nu exclud folosirea Transnistriei ca moneda de schimb pentru a atinge un obiectiv mai important.

In opinia mea aceasta propunere ar putea sa puna in miscare o dinamica pozitiva in negocierile privind conflictul din Transnistria, s-ar putea construi pe aceasta propunere. Eu as fi insa rezervat fata de puterile si prerogativele cu care ar fi investita comisia politica si de securitate UE – Rusia, deoarece ar putea sa treaca peste NATO.

S-ar putea integra Moldova in UE fara Transnistria?

Intrebarea este daca UE ar accepta Moldova fara Transnistria nu pentru integrare, ci pentru a fi candidat. UE va spune ca va respecta integritatea teritoriala a Moldovei. UE nu va spune ca va accepta Moldova fara Transnistria pentru ca astfel ar insemna o acceptare a separarii Transnistriei. Intrebarea este daca factorii politici din Moldova ar putea renunta la Transnistria. Dupa parerea mea, este o non-problema.
 
In analiza mea am determinat trei vulnerabilitati ale Ucrainei. Prima este constructia institutiilor statului, a doua este securitatea generala si a treia este identitatea nationala a Ucrainei.

Primii lideri ai Ucrainei de dupa 1991 reprezentau produsele organizarii sovietice si proveneau din aparatul de stat sovietic, din industria sovietica. Proveneau din KGB, aripa patriotica dezvoltata in Ucraina in ultimii ani ai sistemului. Nu stiau sa conduca un stat pentru ca proveneau din vechile structuri, dar stiau cum sa conduca organizatii. In aceste conditii au inceput sa construiasca un stat.

S-a creat un Front Popular- RUH. O parte din RUH considera ca o democratizare rapida a tarii ar afecta stabilitatea tarii. Acesta parte a RUH s-a aliat cu liderii statului. O alta parte a RUH dorea accelerarea procesului de democratizare. In Ucraina avem aceeasi dilema ca acum 20 de ani.

Revolutie portocalia din Ucraina a adus o alta clasa de lideri. Proveneau din clasa de bussines, reprezentand familii bogate si comunitati locale. Era clasa oamenilor de afaceri aparuta in anii 90. Nu aveau conceputul de a conduce un stat, nu aveau nici conceputul de a conduce o organizatie. Revolutia portocalie s-a terminat in haos. Institutiile statului au colapsat.

Diferite centre de putere din stat disputau controlul asupra institutiilor. In unele cazuri, institutiile importante ale statului erau conduse de doua sau trei persoane. Coruptia s-a generalizat. Fenomenul oligarhilor capitalisti s-a dezvoltat in perioda revolutiei portocalii. Presedintele Iuscenko s-a dovedit a fi un lider nepotrivit.

In acest context, pregatirile Ucrainei de a adera la NATO au suferit.

Din revolutia portocalie s-a ridicat un lider politic adevarat. Ma refer la Iulia Timosenko. Era clar ca dorea sa duca Ucraina spre vest daca va castiga alegerile.

Dupa victoria la limita a lui Ianukovici, la putere a venit la putere o noua clasa de lideri politici. Ei sunt produsele mediilor sociale rusificate si sovietizate din Donetk si Luhansk. Interesele de afaceri din Donetk si Luhansk au adus Ucraina la statutul de tara captiva a grupurilor de interese.

Numirile facute de Ianukovici au adus in pozitii cheie oameni apropiati interselor economice rusesti.

Vedem ca, dupa un an, Ianukovici a invatat sa isi protejeze intersele nationale fata de Rusia. Se pare ca a inteles ca intersele Ucrainei pot fi aparate mai bine impreuna cu UE.

Am cateva recomandari fata de problemele de mai sus. Una din ele este aceea ca vestul trebuie sa intelega ca nu este in interesul sau sa concureze cu Rusia pentru Ucraina. Unii spun ca presedintele Ucraine face un joc dublu intre vest si Rusia. Este adevarat, dar asta nu inseamna ca trebuie inchise caile de comunicare cu actualul presedinte.

Dar vedem ca actualul presedinte promoveaza interesele nationale ale tarii, cum ar fi sa nu cedeze sistemul de tranzit al gazelor, sa nu intre in uniunea vamala rusa si
uniunea economica.

As recomanda semnarea unor acorduri esentiale cum ar fi: un acord privind vizele, un acord de asociere. Sunt asteptari rezonabile ale Ucrainei. As recomanda ca aceste cereri sa nu fie legate de procesul Timosenko si de alegerile viitoare.

Securitatea energetica. Ucraina detine 80% din tranzitul gazelor rusesti spre Europa. Este cel mai mare sistem de tranzit din lume.

Gazprom a incercat de mult timp sa obtine controlul asupra sistemului de tranzit al gazelor din Ucraina. Daca ar reusi, Gazprom, care este o companie integrata vertical, ar adauga un monopol de tranzit la monopolul pe care il are deja in producerea gazelor. Este un interes comun european si ucrainean de a mentine sistemul de tranzit al gazelor independent de Rusia.

Gazprom a inaintat o serie de propuneri economice pentru sistemul de tranzit al gazelor ucrainene. Din fericire, Comisia Europeana a rezistat acestor propuneri.

In 2009, Comisia Europeana a propus Ucrainei o intelegere care a si fost semnata de Iulia Timosenko. In termeni generali intelegerea suna asa: UE va suporta cheltuielile de modernizare a sistemului de tranzit a gazelor cu 4 miliarde dolari.

In schimb, UE a cerut ca sistemul de tranzit sa fie o afacere separata si consumatorii casnici sa fie taxati pentru gaze cu pretul pietei, si nu pretul subventionat de stat. Iulia Timosenko a acceptat acesta intelegere, dar a amanat punere ei in practica pana dupa alegerile din 2010 si stim ce s-a intamplat.

Acum, aceeasi propunere este facuta presedintelui Ianukovici, care a fost de acord dar a amanat punerea in aplicare pana dupa alegeri din 2012.

Liderii Ucrainei au o frica irationala fata de proiectul South Stream al Gazprom. Ei se tem ca, daca conducta va fi construita, Rusia va devia gazele care trec prin Ucraina in South Stream. Liderii ucraineni trebuie asigurati ca South Stream nu se va materializa niciodata. Am spus asta si o spun din nou, South Stream nu se va materializa si este doar un bluf politic. Este o unealta de intimidare a Gazprom si a guvernului rus la adresa Ucrainei.

Rusia ar putea redeveni un imperiu din nou daca va incorpora Ucraina, dar nu va deveni un mare imperiu daca Ucraina va ramane independenta.  

Sursa: Hotnews.ro