În primul rând, îi dau dreptate lui Constantin Tănase atunci când afirmă că Dodon este o unealtă a comuniştilor şi a ruşilor. De fapt, comunistul nu este altceva decât simbolul unei colorări de suparafaţă a pcrm, care începe să aducă din ce în ce mai mult a mâzgâlitură. Iar cei care nu observă treaba asta, fie urmăresc de ieri evenimentele politice şi n-au citit la viaţa lor pic de marketing politic sau istorie, fie o fac premeditat şi cinic. În completarea celor spuse de Tănase, respectiv că pcrm s-au văzut nevoiţi să mai culeagă voturi şi de pe centru-dreapta pentru a trece de 50%, cele de pe stânga nefiindu-le de ajuns, remarc preluarea unor mesaje mimat neutre şi „obiective”, dar în fond pro-comuniste, de către unii dintre cei care în mod normal ar fi trebuit să fie promotori ai valorilor democratice şi europene – tinerii, iar în cazul dat – bloggerii. Îmi vin în minte 2 dintre aceştia (chiar dacă mai există bloggeri(ţe) iniţial anti-comunişti(ste) care au muşcat nada “reformatorului”), respectiv Artur Gurău şi Oleg Cristal. Dacă în cazul celui dintâi, poziţionarea sa era una din start previzibilă datorită relaţiilor de rudenie cu analistul NIT-ului şi candidatului pe listele de consilieri municipali ai pcrm, Victor Gurău, atunci în cazul lui Oleg Cristal aşteptările mele au fost un pic altele. În pofida faptului că acesta provine de la publicaţia propagandistică pro-comunistă Moldova-Suverană, mă aşteptam să se dea la brazdă cu politica imparţială a noilor angajatori de la Publica şi nu va mai lucra „pentru cine trebuie”. Acesta a publicat o serie de articole în care îi dădea cu zor cu „Dodon cel pragmatic şi care dacă va fi ales, va reforma pcrm întru salvarea tuturor moldovenilor”. După care a mai dres şi o „analiză” a primei confruntări dintre comunist şi Chirtoacă, din care s-a văzut încă odată de partea cui se poziţioneză Cristal. Dar nu faptul că îl susţine pe cineva ar fi problema, ci faptul că un jurnalist care se vrea independent le lustruieşte de ani buni imaginea unor comunişti pro-ruşi (cum altfel?).
Acum acelaşi Cristal aşteaptă scuze de la Tănase, cel care a făcut aluzie la „şopârlele mediatice” care îl umanizează pe Dodon. Lăsând la o parte metaforele editorialistului, nu putem să nu-i dăm dreptate, or Cristal exact asta a făcut pe parcursul întregii campanii electorale: l-a umanizat pe Dodon, făcând abstracţie de moldovenismul său batjocoritor, de faptul că e susţinut de acelaşi pcrm – vârf de lance al esticilor, de isprăvile anti-naţionale ale acestuia pe când era ministru al economiei, de insultele adresate victimelor de la 7 aprilie, de comandarea unei campanii de denigrare a lui Chirtoacă şi multe altele.
Revenind la investigaţia lui Pavel Păduraru, nu văd cum rezonează ideile acestuia cu cele ale lui Cristal. În primul rând, editorialistul Moldovei Suverane ne povestea despre cum Dodon ar urma să preia şefia pcrm, dar nu despre cum acesta ar urma să-şi facă un nou partid. În al doilea, faptul că grupul de experţi comandaţi de nişte forţe „ex-democratice” (de parcă agrarienii şi majoritatea celor de dinaintea AIE nu tot nomenclaturişti au fost) nu contravine faptului că este vorba tot de un scenariu al întregului partid comunist, nu doar al lui Dodon. Este absolut evident că victoria lui Dodon i-ar avantaja în primul rând pe colegii săi de partid şi abia apoi pe anumiţi finanţatori, fie aceştia BMD-işti sau AMN-işti care au glisat sub umbrela comuniştilor de acum.
Nu am avea motive, atunci, să ne aşteptăm ca Dodon să ia calea socialismului european fără aprobarea colegilor săi de partid şi deci, fără girul ruşilor. Or noi ştim bine că pentru aceştia nu contează atât denumirea, cât promovarea intereselor lor imperiale în interiorul statelor ex-sovietice („vecinătatea apropiată”).
Sursa: tudorcojocari.wordpress.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
