Spectrul politic „tradițional” este împărțit între stânga (formată din adepții pro-ruși) și dreapta (din susținătorii pro-ue). Putem ușor constata: partidele își aleg doctrina în funcție de poziționarea lor față de problema rusească (ocuparea teritoriului R. Moldova de armata F. Ruse, ocupația sovietică, divizarea în două a Moldovei lui Ștefan, tentativa de deznaționalizare, etnocidul lingvistic etc.) și atitudinea față de România (acordul de asociere cu UE, limba română, istoria română, NATO etc.). Dacă un politician este gata să treacă cu vederea armata rusă din Transnistria și este deranjat de limba română – presa și „societatea” îl face „de stânga”, dacă cere ca limba română să fie studiată în școli și vorbește despre crimele sovietice – este automat numit „de dreapta”. S-a mers până la absurd, dacă o anumită grupare cere „democrație” este numită de dreapta și dacă militează pentru un regim autocrat este numit de stânga.

Filtrul

În Europa și în statele dezvoltate, subiectele doctrinelor politice care divizează societatea în stânga și dreapta sunt cu totul altele. Un partid precum PSRM, PCRM, PN sau chiar PD care militează pentru drepturile Bisericii (Ortodoxe) și pentru un „naționalism” autohton – ar fi catalogate, în orice stat civilizat, ca partide de dreapta sau chiar extreme. Un alt subiect delicat, care a stârnit multe discuții aprinse în RM, a fost legea antidiscriminare. Tradițional, partidele de extremă dreaptă sunt cele care militează agresiv împotriva acestor tipuri de legi, în Moldova rolul de extremă dreapta a fost ocupat de PSRM și grupările ortodoxe proruse (PCRM, PN).

Sărăcia

Sărăcia și problema țărănească este o temă veritabilă, care ne arată cum se poziționează un partid pe spectrul doctrinelor. R. Moldova nu are deocamdată o grupare veritabilă de stânga, unica entitate care pare apropiată de stânga este Partidul DA, atitudinea lor vehementă împotriva „bogaților” de la putere arată că ei cred în existența a două clase care sunt în conflict – a săracilor (din PMAN) și a îmbogățiților (de la putere).

Dacă atitudinea față de problema sărăciei este un filtru, evident că PLDM, PDM, PCRM, PSRM, PN și chiar PL sunt partide de extremă dreapta. Liderii lor s-au îmbogățit atât de mult de pe seama legăturilor cu statul încât problema sărăciei este pentru ei o temă abstractă, ei fiind preocupați exclusiv de afacerile cu statul și n-au nicio treabă cu doctrinele politice.

Dacă ignorăm divizarea falsă a doctrinelor (nu a societății), în funcție de atitudinea față de armata rusească și limba română, avem o serie de partide de dreapta și extremă dreapta care sunt dezinteresate în problemele sociale și se preocupă exclusiv de interesele de business ale marilor afaceriști. În același timp, forțele care par a fi de stânga și par a fi preocupate de problema socială nu sunt interesate să schimbe nimic în mentalitatea veche a cetățenilor care votează. Planul lor este, că prin „dezamăgirea” votantului tradițional de „dreapta” (adică proeuropean), să capteze voturile lor.

E timpul ca lucrurile să fie repuse la locul lor. R. Moldova are nevoie, în primul rând, ca puterea să ajungă la un veritabil partid de stânga (adică problema socială a sărăciei să fie prioritară) cu viziuni proeuropene. Doar un asemenea pol ar putea împinge extremiștii de dreapta (PSRM, PCRM, PN și chiar PD) acolo unde le este locul. Platforma recent formată (din PCRM și PDM), care se recunoaște ca fiind „social-democrată”, este o nouă dovadă că partidele se poziționează pe spectrul politic, nu pornind de la problemele sociale, economice ale cetățenilor, dar în raport cu problema rusă și atitudinea față de România. Divizarea societății în funcție de problema rusească (sau românească) se va încheia doar când o parte a conflictului se va recunoaște învinsă.

Provocarea

R. Moldova stagnează de prea mult timp și are nevoie urgentă de modernizare. Această modernizare este imposibilă fără a aranja la locul lor doctrinele, pe care le aleg oamenii. Atâta timp cât vom vota partide pretinse de stânga (în realitate partide proruse, românofobe, tradiționaliste de extremă dreapta) este greu de imaginat o „revoluție” socială în RM. În același timp, este și mai puțin probabil, o modernizare din partea unor partide pretinse de dreapta (în realitate partide fără doctrine veritabil, dar cu viziuni pretinse proeuropene).

Problema majoră a oricărui partid (nou sau vechi), care dorește să schimbe radical RM este să obțină voturile cetățenilor (tradiționaliști și paternaliști), având, în același timp, o agendă de modernizare. Cine va reuși să câștige electoratul, să-i spunem „învechit”, cu o agendă radicală de modernizare va intra în istoria acestui pământ, altfel decât fanariot, lipitoare sau „Papură-vodă”.