Vreau să mă opresc la artiştii veritabili din Moldova şi la relaţia lor cu statul. Că ne plac, că nu ne plac, există artişti în Moldova de o valoare incontestabilă. Şi nu doar despre muzicieni e vorba, ci şi de actori, pictori, regizori, scriitori.
Vreau să-mi fac textul doar din observaţii, nu din analiză.
1. R. Moldova, ca stat, nu dă doi bani pe artiştii veritabili. Dacă ei au ajuns să aibă un nume – în majoritatea cazurilor s-a întâmplat aşa pentru că au avut succes în străinătate. Fie că e vorba de Planeta Moldova, Zdob şi Zdub, Trigon, Abnormyndeffect – Moldova nu a făcut nimic pentru ei şi pentru recunoaşterea lor. În Moldova au devenit apreciaţi după ce s-a văzut că au fost aplaudaţi în Rusia, România sau în Occident.
2. În Moldova arta nu e considerată o marfă, e considerată o cerşetorie. Dacă în toată lumea artiştii sunt plătiţi pentru a susţine un concert, a face o expoziţie sau un eveniment literar – în Moldova trebuie să închiriezi localul. Şi nu doar când e vorba de un concert separat sau o lansare de carte, ci şi în cazul unor festivaluri.
3. În cazul artiştilor care nu pot face bani pe seama artei lor, cum sunt scriitorii – degeaba ai avut succes în străinătate, oricum în Moldova eşti un 0, tot ce poţi face – e să-ţi transfori arta în hobby iar hobby-ul în meserie. Orice ai spune, Iulian Ciocan, de exemplu, este pentru mine în primul rând scriitor şi după aceea jurnalist. Dar pe nimeni nu interesează asta, chiar dacă un roman de-al lui a devenit imediat după traducere bestseller în Cehia.
4. Statul pune beţe în roate artiştilor. În tot felul de uniuni din Moldova la conducere sunt „tot ăia” de pe vremuri. Pe care îi interesează doar cumătrismul, nu adevărata valoare. Cumătrii îşi împart premiile, iar uneori apartamentele şi sumele de bani „pentru cultură”. Dinozaurii sunt de neclintit. Să vă dau un exemplu: revista Stare de Urgenţă plătea chirie la Uniunea Scriitorilor. Dar era finanţată de Institutul Cultural Român – deci din România. Uniunea Scriitorilor nici măcar nu a putut oferi un spaţiu revistei tinerilor scriitori. În schimb puteţi face o plimbare prin Uniunea Scriitorilor. Spaţiul e plin de birouri de firme. Unde se duc banii de chirie? Aşa cum a dispărut Stare de Urgenţă, aşa a dispărut şi Revista La Plic. Nu însă şi dinozaurii. Aceste reviste ale tinerilor scriitori nu au primit nici un ban, nici de la Uniunea Scriitorilor, nici de la stat.
5. Dacă vrei să ai succes în Moldova cu arta ta – trebuie să cânţi în strună claselor politice. Aşa poţi obţine o finanţare sau vreun ordin, cu care oricum nu poţi face nimic. Dar în momentul în care faci asta, te anulezi ca artist şi devii businessman. E cazul multor trupe care s-au băgat în campanii electorale, care ulterior au fost fluierate de propriii fani.
6. Avem un Minister al Culturii. Oare cu ce se ocupă acest minister?
P.S.: Săptămâna trecută a apărut primul CD al trupei No Shagga. Trupa e din Chişinău şi nu cântă la nunţi şi botezuri. Credeţi că au sală de repetiţie? Credeţi că au vreo şansă în Moldova?
Observaţiile ar putea continua. Dar sunt sigur că şi cititorii Timpului văd şi fără ajutorul meu. Mă opresc aici, ca să nu intru în depresie – probabil singurul bun de la Stat oferit artiştilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
