Acest lucru este valabil și pentru Gavril Siriteanu, un artist talentat în confecționarea păpușilor pentru teatru, care își desfășoară activitatea la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, pentru care nu e deloc ușor să fie etichetat "urmașul lui Constantin Brâncuși" — datorită faptului că este strănepotul unuia dintre frații sculptorului — în special atunci când toți sunt tentați să le compare talentul, deși fiecare are un drum aparte.
"Mama, până la căsătorie, purta încă numele de Brâncuși, iar bunicul meu pe care nu l-am prins, fiindcă a murit de tinerel, era un nepot dinspre frați de-a lui Brâncuși. Relația dintre ei era unchi-nepot. Câteodată faptul că mi se spune ‘urmașul lui Brâncuși’ e un pic incomod, pentru că toți cei care încep să facă comparație vor să trimită în aceeași zonă, să tragă acea ștachetă pe care ar fi trebuit să o dobor demult. Într-un fel mă consider norocos pentru că, având o altă traiectorie în creația artistică, scap de paralelismul acesta și de corvoada înrâurită ca urmare a faptului că suntem rude. Cumva ar fi trebuit să duc mai departe stindardul familiei? Cred că lucrurile nu pot fi duse mai departe având acel capitol încheiat și importanța lor în istorie. Cred că fiecare trebuie să încerce altceva, bănuiesc că nimeni nu a încercat să ducă mai departe ceea ce a început un înaintaș de-al său. Cred că fiecare a încercat să-și ducă arta undeva în zona postmodernismului cu diversificare, cu lărgirea bazei piramidei, mai puțin cu împingerea spre vârf", a declarat, pentru AGERPRES, Gavril Siriteanu.
Artistul s-a născut la Craiova în urmă cu aproape 50 de ani, a fost student la Universitatea de Artă din Iași, a oscilat un timp între mai multe domenii ale artei, a obținut doctoratul tot la Iași, iar de șase ani este conferențiar universitar la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, unde s-a dedicat scenografiei pentru teatrul de animație.
"Am urmat Liceul de Artă din Craiova, iar apoi am dat admitere la Universitatea din Iași. După câțiva ani de studiu am observat că faptul că sunt strănepotul lui Brâncuși are o mică importanță ca punct de plecare, ca atracție interioară, dar bănuiesc că în 10% din munca depusă contează și așa-zisul talent (…) Până la teatrul de animație a fost un drum lung, pentru că tot timpul oscilam între pictură, sculptură, am avut ani în care am restaurat biserici, am lucrat în ceramică, dar în facultate, din anul III sau IV, am început unele colaborări cu un profesor venit din Germania, la Iași. Preda tehnici de construcție a păpușilor și făcea scenografie pentru teatrul de animație. Atunci am ajutat o colegă să îl confecționeze pe Mowgli din Cartea Junglei… am descoperit că se poate face un lucru și la prima încercare. Acesta a fost punctul de lansare în zona animației. Apoi au urmat colaborări în Germania", a spus Gavril Siriteanu.
Artistul ne-a povestit că dragostea pentru sculptură s-a născut oarecum din interes, pentru că o întâmplare pe care inițial a considerat-o nefericită s-a dovedit pe parcurs ca fiind de fapt una fericită.
"Am plecat la Iași să dau admitere la pictură, dar mi-am uitat trusa cu culori în tren și am ajuns la facultate unde am realizat că nu am toate bagajele. Cutiuța cu culori a rămas în tren, moment pe care l-am realizat în curtea Universității. Am sesizat că nu mai am culori, singura șansă era să dau la sculptură, fiindcă materialele erau asigurate de facultate. Dacă pe moment m-am plâns că nu trebuia să se întâmple, cred că trebuia să se întâmple", a arătat artistul.
Gavril Siriteanu a spus că deși e un nume celebru, nu s-a gândit să preia și numele de Brâncuși, chiar dacă are mulți verișori pe care îi cheamă astfel, dintre care unii chiar au activat în zona artei, însă au renunțat din diferite motive.
"Nu voi prelua numele de Brâncuși pentru că mi-e destul de greu și așa. Am destui verișori care încă poartă numele acesta, unii au renunțat la zona artei, din păcate (…) În anii de școală era ca un impuls interior, o căutare pe care nu o puteam justifica. Până la urmă sunt un om fericit pentru că pot să fac ce îmi place, e o pasiune care ține și loc de job. De multe ori munca apare ca ceva care uzează, dar la mine se suprapun și pare o chestiune plăcută", susține Siriteanu.
Acesta a mai precizat că l-a studiat pe Brâncuși "nu mai mult decât un student normal", chiar dacă uneori curiozitatea îl împingea să meargă mai mult în profunzime și că a constatat că există o diferență între povestirile de familie despre strămoșul său celebru și ceea ce se prezenta oficial.
În privința lucrărilor sale, Gavril Siriteanu este conștient că acestea nu vor avea valoarea "Cumințeniei pământului" sau a altor sculpturi brâncușiene, însă mulțumirea sa este că acestea pot fi urmărite în scopul pentru care au fost create, în spectacole.
"Păpușile acestea sunt piese într-un spectacol, depinde de spectacol, cu cine se colaborează. Licitațiile de artă merg după un alt istoric, merg după afacerile altora…scenografia trebuie să trăiască prin spectacol. Sunt materiale intermediare, care nu își au locul într-o expoziție de artă. Prefer să le văd pe scenă, pentru că pentru scenă sunt făcute. Sculptura trebuie să trăiască prin forța volumului, în teatru volumul e pus în evidență prin jocul de lumini, prin dinamica lui, prin spațiul în care se mișcă și pentru care a fost propus ca execuție. În scenă sunt puse în valoare", a conchis artistul.
Sursa: Agerpres
