Victoria Ciobanu este studentă în anul III, la Facultatea Relații Internaționale și Științe Politice și de câteva luni, după ore, lucrează la un birou de traduceri. Tânăra locuiește cu mama sa într-un apartament închiriat, iar banii pe care-i câștigă abia îi ajung să achite serviciile comunale și alte lucruri elementare.
Banii se câștigă prin muncă
Victoria a început să lucreze încă de la vârsta de 15 ani, când făcea mici traduceri pentru cunoscuți. Deși nu era angajată oficial, ea reușea să câștige suficienți bani pentru familia sa. De-a lungul timpului, a lucrat secretară, chelneriță și profesoară. Cu toate acestea, ea nu a abandonat studiile, dimpotrivă, a fost și este până în prezent o studentă eminentă. Ea povestește că nu de puține ori i s-a întâmplat ca patronul să nu-i achite salariul integral ori să-i rețină o parte din el după demisie. Dar toate aceste greutăți au motivat-o pe Victoria să muncească și mai mult. „Dreptatea e la fundul mării, iar singura modalitate de a câștiga bani este munca și perseverența. Spre exemplu, acum, când fac ore particulare de engleză, doar o dată pe săptămână, cu un singur copilaș, am același venit ca și acum jumătate de an, când lucram câte nouă ore academice pe săptămână, cu câte cinci-șase elevi”, afirmă studenta.
Mult mai importantă este dorința studentului…
Nici Elena Bătrîncea nu o duce mai bine, tocmai de aceea este nevoită să muncească zi de zi. Mama ei a decedat când avea doar 12 ani, iar la scurt timp și tatăl s-a îmbolnăvit, fiind nevoită încă din adolescență să-și câștige singură banii. Inițial, vindea produse agricole la piață. După absolvirea gimnaziului, sora ei a plecat la lucru peste hotare, însă Elena, pentru că a vrut să devină medic și să ajute oamenii, a rămas în țară. Ulterior, a decis să studieze un domeniu mai puțin cunoscut de ea, dar foarte important: informatica. Chiar din primul an de studii, Elena s-a angajat, iar pe lângă asta ea mai activează și într-o organizație de voluntariat. Deși îi rămâne foarte puțin timp pentru studii, ea spune că se descurcă destul de bine și crede că „mult mai importantă este dorința studentului de a învăța și nu timpul liber pe care-l are”.
„Nu este corect să cer bani de la părinți”
Un caz diametral opus este cel al lui Andrei Straton, un tânăr masterand la Facultatea de Marketing care, deși este singurul copil în familie și părinții i-au oferit condiții optime pentru o viață liniștită de student, a început să muncească încă din anul II de facultate. Andrei a considerat că nu este corect să ceară bani de la părinți pentru ieșiri în oraș, distracții ori cadouri pentru cei dragi și a hotărât să se angajeze chelner la o pizzerie. Andrei povestește că dacă înainte dormea până la zece ore pe noapte, de când a început să muncească, regimul său s-a schimbat radical. „Acum dorm vreo cinci ore zilnic și lucrez 50 de ore pe săptămână. De fapt, munca m-a schimbat foarte mult. Am avut posibilitatea să comunic cu diferite categorii de oameni. Aici am învățat să fac față oricărei situații”, spune Andrei. El a menționat că banii care-i câștigă îi ajung pentru întreținere fără a depinde de banii părinților.
Potrivit unui studiu efectuat de Compania de consultanță pe piața muncii AXA Management Consulting, lansat în perioada decembrie 2010 – februarie 2011, rata studenților angajați de la facultățile cu profil economic era de 19%, în creștere, totuși, cu peste 2% față de anul precedent.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
