Cel mai ușor se observă acest lucru după felul neserios în care tratăm protestele. Un grup (mic!) protestează împotriva unei hotărâri, un alt grup protestează împotriva celor care protestează, apoi un al treilea grup susține primul grup și protestează împotriva celor care protestează ca reacție la protest. Știu că sună halucinant, nici nu îmi doresc să sune altfel, fiindcă în acest mod înțelegem mai ușor haosul pe care îl numim democrație.
În spiritul aceluiași haos, guvernarea s-a făcut responsabilă de furtul secolului, pe care credem că tot ei l-au făcut. Și chiar dacă hoții ar fi alții, vina ar fi tot a guvernului care nu a împiedicat furtul.
De parcă nu eram și așa bătuți de soartă și cei mai săraci din Europa, fără ca cel puțin să facem parte din ea, a mai venit și această calamitate naturală la sfârșitul săptămânii trecute ce ne-a aruncat într-o sărăcie și o disperare și mai mari.
Marea de copaci rupți și crengi frânte mi-a adus desigur aminte de grupurile care protestează când se taie vreun copac bătrân. Întotdeauna există un grup care contestă fiecare hotărâre a primarului și fiecare acțiune a celor de la spații verzi. Deși furtuna de zăpadă ne-a arătat limpede că nu te poți feri de copaci doar prin deciziile Primăriei. Majoritatea copacilor căzuți au fost copaci puternici și sănătoși, care pur și simplu nu au rezistat sub greutatea de apă și zăpadă acumulate pe crengile deja înfrunzite.
În timp ce Dorin Chirtoacă anunța încă de la două noaptea stare excepțională, prim-ministrul și președintele se întreceau în capital de imagine. Pavel Filip și Igor Dodon au făcut exact ca grupurile de protestatari amintite mai sus. Filip l-a îndemnat pe Dodon să scoată armata în stradă ca să arate că e mai atent ca acesta, Dodon, într-un exces de zel și cu aceeași intenție: de a arăta că e mai serios ca Filip, s-a dus direct în unitățile militare cu televiziunile după el (!) ca să vedem noi cum supraveghează de aproape îndeplinirea sarcinilor, Filip nu s-a lăsat mai prejos, între ședințele convocate în regim de urgență, a găsit timp să fugă și el la unitățile de militari ca să le mulțumească pentru efortul depus. Iar în tot acest timp locuitorii Chișinăului înjurau primarul în rețelele de socializare.
În ce mă privește, am fost întotdeauna destul de mulțumită de activitatea Primăriei. Spre deosebire de mulți cunoscuți, mie chiar mi se pare că Dorin Chirtoacă își face treaba. Actualul guvern e unul corupt, așa cum e și opoziția sau președintele. Moldova, politic, nu are nicio șansă, exact ca săracii copaci în zăpadă.
Diferența limpede dintre președinte și guvern e următoarea: cel puțin guvernul nu ne face de rușine, știe să vorbească cu diplomații și partenerii externi, reușește să aducă investiții fără să fie penibil sau slugarnic. Dar cei din guvernare nu sunt mai buni ca Dodon. Toți se îmbogățesc pe cârca unui stat aflat aproape de colaps. Într-o sărăcie, vizibilă de pe marte, Moldova are o clasă politică bogată, hrăpăreață, mincinoasă.
Și totuși abia acum mi-e limpede de ce actualei guvernări i-a convenit un președinte ca Dodon. Maia Sandu ar fi fost un pion al Europei, hotărâtă să execute comenzi din Vest și capabilă să încurce guvernarea. Dodon, în schimb, execută comenzi din Est, incapabil să pună probleme reale guvernării și implicat tot timpul în proiecte îndoielnice care ne fac de râs într-o lume întreagă.
În timp ce guvernanții au primit asigurări de la partenerii europeni că se vor implica în rezolvarea crizei provocate de intemperii, dând dovadă că europenii îi tratează cu seriozitate, Dodon – de bună voie și nesilit de nimeni – a sărit să se milogească la Moscova și să ceară un ajutor înainte de a primi vreo asigurare de acolo sau de a afla pagubele totale produse de zăpadă.
După o reacție de acest fel devine limpede că Dodon are acest mandat la dispoziție doar ca să o dea în bară. E șansa guvernanților de a le arăta oamenilor că, așa corupți cum sunt, rămân o soluție preferabilă. Practic guvernarea câștigă capital de imagine doar în seama acțiunilor lui Dodon. Lor le e bine, iar pentru chișinăuieni Chirtoacă e de vină.
