„Când o națiune este surdă, mută și oarbă, Mariupol și Bucea devin posibile”. Sub acest titlu, Le Monde publică în această dimineață, pe o pagină întreagă, un comentariu adresat compatrioților săi de politologul rus Andrei Kolesnikov, care scrie în săptămânalul independent rus « Novoe Vremia».
Acesta pune problema responsabilității comune a rușilor și ajunge la concluzia că ea e reală, că tăcerea colectivă este o formă de complicitate și că Rusia trece acum prin ceea ce Kolesnikov numește o “catastrofă antropologică”.
Iată câteva fragmente:
Apologia violenței
«Acceptarea realității Auschwitz-ului a zguduit și trezit societatea germană postbelică, care nu dorise deloc să audă despre asta în timpul războiului. La fel, societatea rusă a refuzat să accepte adevărul după 24 februarie, închizându-se lumii în spatele literei Z [acronimul purtat de forțele ruse angajate în „operațiunea militară specială” din Ucraina], ca după o cruce care respinge un duh rău, în vreme ce continuă talk-show-urile de pe principalele canale rusești, care distilează ură împotriva lumii întregi.
În Ucraina sunt exhumate victimele de la Bucea, pentru expertize medico-legale și reînmormântare
Așa este tragedia noastră națională, justificată dinainte de ideologia lui Putin: nu va fi nimeni în Rusia care să se pocăiască pentru Mariupol. Totul este obsesie cu istoria, o ideologie îndreptată spre trecut, care albește cele mai întunecate lucruri săvârșite de eroii neamului, însă nu și victimele. Ca urmare, cultul victoriei se transformă nu într-o lecție de evitare a războiului, ci chiar într-un cult al războiului. Lecția de istorie a fost răsucită, întoarsă, banalizată și transformată într-un slogan agitprop.
Ideologia lui Putin este complet lipsită de conținut pozitiv, ea nu are obiective pozitive și nu oferă nici o singură imagine a unui viitor dezirabil. Fundamentul însuși al identității putiniștilor este negativ, motiv pentru care militarismul e o componentă importantă a acestuia.
Crima și violența sunt eroizate. Instituțiile bazate pe violență, respectiv armata și serviciul de informații FSB, devin principalele instituții credibile. Mai mult, toate acestea sunt sfințite de Biserica Ortodoxă Rusă: dacă în trecut permisiunea de a distruge în numele unor scopuri mai înalte era dată de departamentul de propagandă al Comitetului Central, acum vine de la Biserica Ortodoxă Rusă.»
Astfel, conchide analiza din Le Monde, există cel puțin o responsabilitate colectivă a cetățenilor, făcută din aprobare și tăcere față de ceea ce se întâmplă cu țara lor și cu ce face statul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
