Unii spun că l-au simțit, alții se arată îngrijorați de faptul că acesta s-ar putea repeta, iar o bună parte habar nu au că au fost zguduiți. Și eu am simțit cutremurul, doar că nu cel produs în zona Vrancea, ci cel din Piața Marii Adunări Naționale, în momentul în care un elev al Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol a lăsat inima să vorbească, iar la microfonul de pe scena unde avea loc concertul în cinstea unui an de activitate a postului Radio România Chișinău, în fața a sute de oameni adunați în PMAN, fără teama că ar putea fi auzit de cineva care să îi facă rău, a rostit: „România, te iubesc!”. Siguranța cu care a dat glas gândurilor ascunse în sufletul și mintea lui a fost dezarmantă.
Declarația sa e un act de curaj pe care noi, cei cărora libertatea de a spune ceea ce gândim și simțim ne este asigurată, nu-l facem, dimpotrivă.Teama de consecințele pe care le-ar putea avea sinceritatea ne paralizează… Pentru a obține o notă mai mare la facultate, o funcție mai înaltă sau mai multe voturi de la cetățeni, mințim cu cinism, lăsăm ipocrizia să ne domine și suntem complici ai neadevărurilor.
P.S. Dacă oficialii moldoveni care spuneau că profesorul Cravcenco de la Bălți trebuie condamnat pentru cele spuse, care o fi „verdictul" lor pentru acest tânăr?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
