Pe 14 septembrie 2001 ne-am lansat, programatic, ca un ziar naţional de limba română, care urma să contribuie la conservarea şi aprofundarea identităţii naţionale româneşti a populaţiei majoritare din stânga Prutului. Ca un ziar cu o voce distinctă în corul mediatic al Republicii Moldova, al cărui scop era să pună umărul la consolidarea pluralismului de opinii şi a democraţiei în societate.
Dacă am reuşit sau ba, cât am reuşit şi cât nu – să ne judece cititorul, el ne dă note în cazul dat, nu clănţăii politici şi mediatici. Am avut întotdeauna propria agendă editorială, nu ne-am înscris în corurile mediatice – când răguşite, când isterice -, dirijate de fel de fel de efemeride politice cu chipiuri de napoleoni de pe Bâc. Nu dorim să devenim nici scripcarii plătiţi şi nici idioţii utili ai acestora.
Astăzi, când există tendinţa periculoasă ca presa să reînceapă a cânta pe o singură voce, TIMPUL e „blestemat” să aibă vocea lui distinctă. Ştiu că unora nu le place, dar nu am ce le face. Le mulţumesc cititorilor pentru că au fost zece ani împreună cu noi şi îi asigur că vom rămâne şi în continuare o publicaţie românească liberă, deschisă orizonturilor europene şi că, indiferent de berbecii care atacă cetatea noastră, vom avea punctul nostru de vedere asupra celor ce se întâmplă. Cu aceleaşi sentimente sincere le mulţumesc colegilor mei, îndeosebi celor care, rezistând ispitelor şi presiunilor de tot felul, au rămas pe unda timpului şi trudesc şi azi, pentru a aduce în casele moldovenilor adevărul şi speranţa în ziua de mâine.
Cu mult respect, ganduri bune si urari de bine.