Segesvár, cum i se mai spune în maghiară sau Schäßburg în germană, este un oraş din Transilvania, România, aşezat pe malurile râului Târnava Mare și este înscris în patrimoniul mondial UNESCO. În Sighișoara, denumită și „Perla Târnavei”, „Mărgăritar al Transilvaniei” sau „Orașul-muzeu”, români, maghiari, germani, rromi, evrei şi reprezentanți ai altor minorităţi trăiesc împreună în pace și bună înțelegere de secole.

„Am zis!” – „Adjudecat”

Împânzită mai mereu de turiști, Sighișoara are multe de oferit ochilor obosiți de „cutiile de chibrituri” din marile metropole ale lumii. Principala sa atracţie turistică este Cetatea Medievală, din care fac parte Casa „Vlad Dracul”, în care, conform legendei, s-a născut Vlad Țepeș, Biserica Leproșilor, Biserica Mănăstirii, „Scara Şcolarilor” și multe altele.

În fiecare zi, artistul plastic Dorin Stanciu, toboșarul îmbrăcat în straie medievale, pornește pe străzile Sighișoarei și ghidează turiștii, recitându-le poezii, cântându-le și atrăgându-le atenția asupra riscului de a găsi în capătul „Scării Școlarilor” niște chitariști impostori. Toboșarul este și un adevărat poliglot, el cunoscând bazele a cel puțin 55 de limbi străine.

Ce poate fi mai minunat decât să te plimbi prin Sighișoara alături de toboșarul orașului și companionii săi, străjerul Lorincz Zoltan și stegarul Adrian Coman? Ei te îndrumă, răspund la orice întrebări referitoare la istoria Sighișoarei și dau sfaturi precum: „Nu uitați, vorbele bune nu strică niciodată dinții! Am zis!”, iar străjerul confirmă, suflând în goarnă: „Adjudecat!”.

Poftiți în Cetate!

„Turnul cu Ceas”, construit în 1360, se înalță la 64 de metri deasupra dealului pe care se-ntinde Sighișoara și găzduiește Muzeul de Istorie, care, până în anul 1556, a fost sediul primăriei oraşului, dar și închisoarea cetății. Turnul este, practic, poarta de intrare în Cetatea Sighișoarei, de aceea i se mai spune și „Turnul Porții”. De la balconul său se deschide panorama orășelului medieval în plină frumusețe, iar pe balustrada sa sunt atașate indicatoare care arată distanța până la cele mai mari orașe ale lumii.

Turnul a fost construit la iniţiativa unui doctor şi colecţionar de artă sighişorean, Josef Bacon, care a fost şi primul custode al muzeului. Printre exponatele muzeului se regăsește o colecție prețioasă de icoane pe lemn şi pe sticlă, piese de arheologie și obiecte ce au aparținut aurarilor, croitorilor, tăbăcarilor și ţesătorilor, precum şi o „cameră de tortură”.

Dar să nu uităm de ce i se spune „Turnul cu Ceas”. Datorită faptului că Sighișoara se împarte în Oraşul de Sus, Cetatea şi Oraşul de Jos, în turn au fost instalate două ceasuri, unul vizibil din interiorul cetății, iar celălalt din afara ei. Ceasul elvețian, montat la 1 aprilie 1906, este ornat cu personaje ca Justiția, Dreptatea, Pacea, călăi și zilele săptămânii care prind viață la un anumit interval de timp. De exemplu, o dată la un sfert de oră, un toboșar bate toba.

175 de scări îți spun care-i alesul

O altă semnătură a civilizației medievale este „Scara Școlarilor”, numită și „Scara acoperită”, construită în 1642, care formează un tunel, fiind acoperită cu o carcasă din lemn, pentru a proteja elevii care urcau scările pe vreme urâtă și iarna. Inițial, acest monument al timpului era alcătuit din 300 de scări, însă, după 1849, au rămas doar 175.

Se zvonește prin Sighișoara că, dacă îndrăgostiţii se vor săruta pe fiecare treaptă, iar băiatul va rosti numele fetei după fiecare sărut și nu va greși, acesta este alesul ei.

Drept recompensă, la capătul scărilor, după o întâmpinare călduroasă din partea chitariștilor care interpretează o romanță românească, se înalță „Biserica din Deal”. În pofida imaginii macabre a lui Vlad Dracul, atmosfera este una luminoasă și liniștită.

Alte minunății ale Sighișoarei sunt festivalurile, precum cel Medieval care, timp de trei zile, umple străzile cu teatru, muzică, demonstrații de artizanat, expoziții, târguri, seminare și proiecții de film. „Pro Etnica” este un alt eveniment de amploare, un festival interetnic de muzică și artă, cu spectacole de interior și în aer liber, muzică, dans, film în interpretarea reprezentanților celor mai multe grupuri etnice care trăiesc în România. Dar să nu uităm de „Sighişoara Blues Festival”, care alintă urechile melomanilor mulți ani la rând.

Astfel, orice amator al arhitecturii sau al festivalurilor de artă, orice îndrăgostit de stradele înguste și pline de detalii extraordinare sau orice supărat pe faptul că mașina timpului încă nu s-a inventat își va găsi momentele sale de liniște și fericire anume la Sighișoara.