Dar nu despre viziunile lui politice e vorba, fiindcă oricum ele nu contează și nu interesează pe nimeni. În plus, Serviciul nostru lingvistic e depolitizat și pe noi nu ne interesează ce se scrie, ci cum se scrie.
Așadar, insul s-a învrednicit de atenția noastră grație agramatismului său avansat, lucru descoperit după lectura textului „Băsescu salvatorul nației?”.
Unii consideră că blogosfera este refugiul și paradisul agramaților… Noi suntem de altă părere, și anume, că și bloggerii intră sub incidența legilor gramaticale. Când te apuci să judeci fenomenul politic, prima calitate de care trebuie să dai dovadă e cunoașterea limbii în care judeci. Respectivul, fiind român nativ, cum se zice la noi, ar trebui să cunoască mai bine limba lui maternă, româna, decât un năpârlit de basarabean convertit recent de la limba moldovenească la cea română.
Nu ne vom lega de chestii mai mărunte. Trecem peste neglijențele stilistice, cum ar fi, de exemplu, repetările enervante: „Criza politică moldovenească încă nu a luat sfârșit. La sfârșitul declarațiilor pe care le-a făcut comisiei parlamentare de anchetă… acesta a făcut scurte declarații presei…”, „ Modul în care decurg evenimentele din jurul anchetei parlamentare care se desfășoară în jurul vânătorii din Pădurea Domnească”. „…interesaţi nu atât în guvernarea ţării sau în interesul naţional, cât în interese…”…Trecem și peste violarea unor norme ortografice, cum ar fi scrierea fără cratimă a substantivului compus prim vicespeaker (corect prim-vicespeaker). Trecem și peste virgula pusă, aiurea, între subiect și predicat: „deputații PD și PL, ???? l-au aplaudat…”. Trecem și peste necunoașterea sensurilor unor paronime (cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet) şi cu sensuri diferite): „a avut o prestație dezastruoasă” (corect prestanță). Trecem și peste cacofoniile urât mirositoare: „sublinia indirect că cazul Pădurea Domnească…”. Ș.a.m.d.
Ceea ce chiar ne-a supărat cu totul e o greșeală ortografică grosolană, pe care n-o comit nici copiii care au studiat tema „Adverbul”. Insul nu face distincție între adverbul de timp odată (cu sensul cândva, odinioară) și numeralul adverbial o dată (care răspunde la întrebarea de câte ori?). Cităm două exemple: „este o subliniere odată în plus a faptului…” (corect: o dată) și „…pentru a-l invita încă odată pe Traian Băsescu…” (corect încă o dată). Repet: ca să verifici cum se scrie, împreună sau separat, pui întrebarea: de câte ori? Simplu de tot, elevii care termină clasele primare cunosc acest lucru. Nu știm câte clase a terminat acest Trăsnea modern. Dacă judecăm după gradul de cunoaștere a limbii, se pare că nu s-a reținut prea mult în școală. Atunci ce școală are, unde a învățat el să facă „analize politice”? Altă întrebare care ne frământă e următoarea: de ce unii politicieni preferă să-și angajeze bloggeri agramați, sunt mai ieftini?
(Redactor de serviciu)
