Un fost ministru îi pune la punct pe un „cuib de trădători” din UTA Găgăuzia, care așteaptă armata lui Putin și care urmărește răsturnarea Guvernului: „Noi nu vom permite ca niște politicieni vânduți Moscovei să stea în calea integrării europene a R. Moldova”
Fostul ministru al Apărării și lider al Partidului Unității Naționale (PUN), Anatol Șalaru, susține că R. Moldova nu va mai fi niciodată parte a lumii ruse, în pofida faptului că unii politicieni din Transnistria și Găgăuzia încearcă din toate puterile să răstoarne actuala guvernare. În acest sens, Șalaru îndeamnă reprezentanții „cuibului de trădători” din Găgăuzia să încerce să fie buni cetățeni ai R. Moldova, pentru că în caz contrar riscă să fie judecați și condamnați pentru trădare de patrie, transmite Ziarul Național.md.
„Am răscolit cuibul de trădători din UTA Găgăuzia, după ce am spus la o emisiune de la TVR Moldova că găgăuzii au venit la noi în sec. XIX, că trăiesc pe pământul nostru și să nu uite asta. Mai mult ca atât, noi nu vom permite ca niște politicieni din Transnistria și Autonomia Găgăuză vânduți Moscovei să stea în calea integrării europene a R. Moldova. Ulterior am primit multe amenințări de la diferite persoane, tot felul de extremiști, antiromâni și teroriști de importantă raională care au încercat să-mi spună că n-am dreptate și sa plec în România”, a scris pe
Astfel, fostul ministru a explicat de ce găgăuzii trebuie să fie buni cetățeni ai R. Moldova, dar nu agenți de influență ai Rusiei.
„Găgăuzii au venit pe pământurile noastre, nu le-au adus cu ei și nu le pot lua cu dânșii în Rusia. Noi le-am dat autonomie și nu au moștenit-o de la URSS sau de la Țar. În loc sa folosească autonomia pentru a-și renaște cultura, limba și tradițiile, liderii găgăuzi au folosit-o ca instrument pentru rusificarea găgăuzilor și ca instrument politic al Rusiei împotriva R. Moldova. Nimeni nu cere alungarea găgăuzilor din R. Moldova, deoarece noi respectam drepturile minorităților, suntem țară candidat pentru aderarea la UE și nimeni nu va permite încălcarea angajamentelor luate. Nici chiar eu. Toți trădătorii care primesc bani din Rusia și care susțin războiul și crimele Rusiei în Ucraina, care așteaptă armata rusa la Comrat, care vor răsturnarea Guvernului R. Moldova trebuie judecați și condamnați pentru trădare.
Toți politicienii, liderii locali și și alți influenceri de talie raională, care așteaptă lumea rusă, nu pot fără Putin și urăsc limba romană și pe românii din R. Moldova, au o singură soluție – valiza, gara și drum bun spre lumea rusă. R. Moldova nu va fi niciodată parte a lumii ruse. Toate minoritățile trebuie să învețe limba romană, să ne respecte așa cum i-am respectat și noi și să se împace cu ideea că Rusia va fi înfrântă în acest război criminal, că televiziunile propagandistice nu se vor întoarce și că e timpul să se trezească la realitate.
Decât să piardă timpul așteptând tancurile rusești, unii mai bine s-ar apuca să învețe limba română, să studieze istoria românilor și să încerce să fie buni cetățeni”, a conchis Anatol Șalaru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
GĂGĂUZII?… DEZNAȚIONALIZAȚI – TOT MAI MULT LA TIMPUL TRECUT
Uneori, de colegi din Rusia, Ucraina, țările baltice, din România etc., sunt întrebat dacă mă interesează, dacă urmăresc problema cu găgăuzii. Și eu le răspund că, de fapt, nu e o problemă, ci un oarecare exercițiu în marginile istoriei Moldovei, României. Și nici nu e o problemă cu găgăuzii, ci un exercițiu al găgăuzilor înșiși, între ei. Iar dacă e o problemă, totuși, ar fi una mare, dramatică pentru ei. De ce? Odată ce majoritatea găgăuzilor comunică în limba rusă, odată ce toată administrația lor e rusificată, toate hârțoagele birocratice fiind scrise în rusește, înseamnă că găgăuzii nici nu-și dau seama că, de fapt, ei nu există. Odată ce o populație, dar mai ales un popor nu comunică pe toate dimensiunile și importanța existenței sale în limba proprie, înseamnă că ea, populația, el, poporul, ca și cum nu ar exista. Realitatea istorică necruțătoare – trebuie să o recunoaștem, nu pentru a ne bucura, ci pentru a constata o iminență, este că o populație – dar găgăuzii sunt o populație, nu un popor, – nu poate nicidecum să aibă toate, dar mai ales cele mai importante elemente vitale de comunicare și avansare în limba ei, care nu poate fi utilizată dincolo de gardul autonomiilor de orice fel. Nu au găgăuzii atâția bani, atâtea bogății, pentru a se face importanți, auziți, băgați în seamă, la urma urmelor, luați în serios. Credeți că Rusia are nevoie de ei? Să fim serioși!
Rusia a nimicit, prin dispersare și crâncenă asimilare, zeci de populații și mai numeroase decât găgăuzii. Credeți că moldovenii/ românii îi vor mai apropia vreodată, după ce ei, găgăuzii, s-au comportat atât de obraznic, de trădător, mizând pe Rusia, fără a-și da seama de ce-i poate aștepta? Nu știu dacă e posibil de reparat, de aplanat ceva. Cred că în 20-30 de ani dintre găgăuzi doar niște bătrâni ar mai putea spune ceva în limba, pe care ei o numesc găgăuză. Nu știu dacă cei mai mulți găgăuzi vor vorbi rusește sau, poate, românește, însă etnia găgăuză va fi una la timpul trecut. Dumnezeu nu se preocupă de grupuri etnice mărunte și guralive, rătăcite în istorie și în propria ignoranță. Asta este ceea ce cred, asta este chiar profeția mea. O constatare neutră, fără prejudecăți față de găgăuzi care, spuneam, nu-și mai pot utiliza limba întru a se lămuri între ei. Cu atât mai mult, pentru a comunica cu alții, cu lumea. Și nu cred că există vreo alternativă la această stare fără de ieșire. De fapt, ceea ce e fără ieșire, nici nu are alternativă…
P.S. Politicienii săltați dintre găgăuzi azi, mărunți și rusificați, ar trebui să-și amintească un adevăr: că cele mai consistente lucruri întru ameliorarea comunicării găgăuze, întru dezvoltarea brumei de literatură găgăuză, a culturii acestei populații le-au fost oferite de conaționalii lor, care făcuseră școală serioasă la români, pe timpul românilor. Să ne amintim fie și trei dintre ei, clericul și scriitorii Mihail Ciachir, Dionisie Tanasoglu și Nicolae Baboglu. Ei le-au oferit abecedarul găgăuz, poeme găgăuze, primul (și unicul) roman în limba găgăuzilor etc., etc. În confraternă colaborare cu colegii lor români, ei și-au ajutat, și-au cultivat consângenii. De la ei încoace, găgăuzii, în cultură, literatură, nu au mai avut minți și talente luminate, care să-i ocrotească de rusificare, deznaționalizare. Din păcate, acesta e adevărul.
Timpul( Silviu), citind comentariul lui Leo Butnaru la fasaielele voastre, mi s-a facut mila de voi…..oricum SARBATORI FERICITE!, iar lui Leo – tot respectul.
Daca e posibil, comentul lui Leo inversati-l ca de baza iar textul vostru sa vina ca un comentariu……….si va veti spalla….
Iată și opinia mea: https://leo-butnaru.blogspot.com/2019/01/gagauzii-deznationalizati-tot-mai-mult.html
GĂGĂUZII?… DEZNAȚIONALIZAȚI – TOT MAI MULT LA TIMPUL TRECUT
Uneori, de colegi din Rusia, Ucraina, țările baltice, din România etc., sunt întrebat dacă mă interesează, dacă urmăresc problema cu găgăuzii. Și eu le răspund că, de fapt, nu e o problemă, ci un oarecare exercițiu în marginile istoriei Moldovei, României. Și nici nu e o problemă cu găgăuzii, ci un exercițiu al găgăuzilor înșiși, între ei. Iar dacă e o problemă, totuși, ar fi una mare, dramatică pentru ei. De ce? Odată ce majoritatea găgăuzilor comunică în limba rusă, odată ce toată administrația lor e rusificată, toate hârțoagele birocratice fiind scrise în rusește, înseamnă că găgăuzii nici nu-și dau seama că, de fapt, ei nu există. Odată ce o populație, dar mai ales un popor nu comunică pe toate dimensiunile și importanța existenței sale în limba proprie, înseamnă că ea, populația, el, poporul, ca și cum nu ar exista. Realitatea istorică necruțătoare – trebuie să o recunoaștem, nu pentru a ne bucura, ci pentru a constata o iminență, este că o populație – dar găgăuzii sunt o populație, nu un popor, – nu poate nicidecum să aibă toate, dar mai ales cele mai importante elemente vitale de comunicare și avansare în limba ei, care nu poate fi utilizată dincolo de gardul autonomiilor de orice fel. Nu au găgăuzii atâția bani, atâtea bogății, pentru a se face importanți, auziți, băgați în seamă, la urma urmelor, luați în serios. Credeți că Rusia are nevoie de ei? Să fim serioși!
Rusia a nimicit, prin dispersare și crâncenă asimilare, zeci de populații și mai numeroase decât găgăuzii. Credeți că moldovenii/ românii îi vor mai apropia vreodată, după ce ei, găgăuzii, s-au comportat atât de obraznic, de trădător, mizând pe Rusia, fără a-și da seama de ce-i poate aștepta? Nu știu dacă e posibil de reparat, de aplanat ceva. Cred că în 20-30 de ani dintre găgăuzi doar niște bătrâni ar mai putea spune ceva în limba, pe care ei o numesc găgăuză. Nu știu dacă cei mai mulți găgăuzi vor vorbi rusește sau, poate, românește, însă etnia găgăuză va fi una la timpul trecut. Dumnezeu nu se preocupă de grupuri etnice mărunte și guralive, rătăcite în istorie și în propria ignoranță. Asta este ceea ce cred, asta este chiar profeția mea. O constatare neutră, fără prejudecăți față de găgăuzi care, spuneam, nu-și mai pot utiliza limba întru a se lămuri între ei. Cu atât mai mult, pentru a comunica cu alții, cu lumea. Și nu cred că există vreo alternativă la această stare fără de ieșire. De fapt, ceea ce e fără ieșire, nici nu are alternativă…
P.S. Politicienii săltați dintre găgăuzi azi, mărunți și rusificați, ar trebui să-și amintească un adevăr: că cele mai consistente lucruri întru ameliorarea comunicării găgăuze, întru dezvoltarea brumei de literatură găgăuză, a culturii acestei populații le-au fost oferite de conaționalii lor, care făcuseră școală serioasă la români, pe timpul românilor. Să ne amintim fie și trei dintre ei, clericul și scriitorii Mihail Ciachir, Dionisie Tanasoglu și Nicolae Baboglu. Ei le-au oferit abecedarul găgăuz, poeme găgăuze, primul (și unicul) roman în limba găgăuzilor etc., etc. În confraternă colaborare cu colegii lor români, ei și-au ajutat, și-au cultivat consângenii. De la ei încoace, găgăuzii, în cultură, literatură, nu au mai avut minți și talente luminate, care să-i ocrotească de rusificare, deznaționalizare. Din păcate, acesta e adevărul.
Timpul( Silviu), citind comentariul lui Leo Butnaru la fasaielele voastre, mi s-a facut mila de voi…..oricum SARBATORI FERICITE!, iar lui Leo – tot respectul.
Daca e posibil, comentul lui Leo inversati-l ca de baza iar textul vostru sa vina ca un comentariu……….si va veti spalla….