Această situație neclară pune o presiune în plus pe segmentul proeuropean din Chișinău, care, deși își dă seama că există o înțelegere a grupării VoDoUs (Voronin, Dodon, Usatîi), nu știe cum să se raporteze la ei, neavând un tablou clar al candidaților și, respectiv, o analiză a șanselor lor de a câștiga funcția de președinte.
PDM-ul are nevoie de un candidat care să se autodepășească și să nu facă un scor „umilitor”, căci ar fi o problemă și de imagine, dar, mai ales, de legitimitate pentru un partid care deține funcția de președinte al Parlamentului și de prim-ministru. Evident e că aflarea la putere te vulnerabilizează excesiv. Candidatul PDM, pentru a face un scor mulțumitor pentru partid, va trebui să fie o persoană cu cât mai puține probleme, pentru a nu fi atacat sau criticat de opinia publică. În ciuda eforturilor de a prezenta actualul Guvern ca având „mari succese”, este clar că, într-o perioadă atât de scurtă, este greu să repui țara pe drumul reformelor, mai ales că această campanie electorală reduce interesul față de unele „schimbări dure”. Probabil, obiectivul nedeclarat al PDM-ului este asigurarea funcționării statului până la alegeri, adică achitarea salariilor și pensiilor. Nu sunt premise pentru a aștepta demararea unor proiecte de investiții, de modernizare a infrastructurii sau de reformare a administrației publice locale. Practic, prin această campanie, și anul 2016 este unul „sacrificat” pe altarul intereselor partinice.
Partidul Liberal este și el „nepregătit” pentru aceste alegeri. Este evident că liderii formațiunii ar fi preferat să fie o alegere a șefului statului prin Parlament, acolo s-ar fi putut alege un candidat de compromis, care n-ar fi împins partidul într-o campanie electorală. Antagonizarea opiniei publice împotriva PL-ului nu este o întâmplare. Dincolo de greșelile pe care le fac politicienii în toată lumea, această campanie, orchestrată împotriva PL-ului, are explicații și de altă natură. În primul rând, segmentul electoral pe care se află PL este cel mai fragmentat și „dorit”, și aici se duc și s-au dus întotdeauna cele mai dure și murdare bătălii. Să nu uităm că PL-ul deranja atât de tare, încât Vlad Filat și PLDM-ul i-a scos de la putere și le-a furat jumătate din fracțiune. Fără voturile pe care le are acum PL-ul în Parlament nu poate exista o alianță proeuropeană, iar un președinte proeuropean, în turul doi, nu poate fi ales fără voturile aderenților PL-iști. În ciuda imaginii la pământ pe care o are primarul PL din Capitală, acesta se bucură în continuare de simpatia aderenților PL din teritoriu.
Ca și în cazul PDM, aflarea la putere a PL-ului îl face vulnerabil și este supus unor critici din partea „societății civile”. Cu certitudine, „prietenii de secole” din est își doresc ca PL-ul să dispară, să nu dețină nicio funcție în stat și se va lucra „intens”, ca acesta să eșueze în următoarea campanie electorală. Dar orice situație de criză este și o oportunitate de re-poziționare și re-lansare a PL-ului. Nu au o tradiție democratică, deci nu există un mecanism clar de alegere a candidaților pe care îi vor oamenii, nu pe cei care ar conveni calculelor șefului de partid.
Cine ar putea fi candidatul susținut de segmentul prounionist? E greu de identificat persoana care ar putea să-i convingă pe restul, de pe același segment, că există o singură forță care reprezintă simpatizanții reunificării. Mai degrabă fiecare candidat de „dreapta” va încerca să atragă de partea sa voturile unioniștilor. Dintre toți membrii PL, care au funcții publice, doar două persoane se bucură de simpatia opiniei publice, e vorba de Valeriu Munteanu și Anatol Șalaru. Ministrul Mediului, neavând vârsta necesară pentru a candida, îl lasă pe Ministrul Apărării „singur” în lupta pentru a obține statutul de candidat al PL. Actualul ministru al Apărării a reușit să atragă simpatia opiniei publice și prin curajul (și viziunea) de a lega o relație de „prietenie” cu frații noștri americani, dar și prin poziția verticală, privind tancurile sovietice și etnocidul sovietic. Această calitate de luptător de gardă veche, care are curajul să promoveze adevărul despre problemele noastre de securitate, îl fac pe Șalaru un candidat care ar putea să aibă un scor bun pentru PL, dar și să influențeze dezbaterea publică într-o direcție necesară nouă. Este evident pentru oricine care știe despre ce vorbește că fără o politică de securitate, fără o relație cu Statele Unite, cu NATO, nu poate exista în regiunea noastră un stat proeuropean, pașnic și modern. Oricine vrea „neutralitatea” impusă de Moscova, va ajunge să treacă prin ce-au trecut vecinii noștri ucraineni sau și mai rău, vor fi forțați să trăiască într-o țară a nimănui, gen „republica moldovenească nistreană”.
