Vadim Bacinschi : „Trăiesc pe un pământ uitat de oameni și de Dumnezeu”

Vadim Bacinschi este un nume cunoscut de către cititorii de pe ambele maluri ale Prutului, dar și în regiunile Odesa și Cernăuți, Ucraina. Din 1996 până în 2009 este corespondent special al săptămânalului „Concordia” din Cernăuți, publicație centrală a minorității românești din Ucraina, și elaborează un supliment lunar pentru sud-basarabeni. 

Din vara anului 1996, lansează Festivalul de Poezie „Pavel Boțu”, în locul de baștină al regretatului poet basarabean, satul Ceamașir, raionul Chilia. Pe parcursul a 14 ani va rămâne coordonatorul și organizatorul acestuia. În 2000 și 2001, pregătește pentru tipar culegerile colective „Ieșire din anonimat” și „Vagonul Basarabia rătăcit în stepa sudică”, din creația autorilor de limba română din sudul Basarabiei (regiunea Odesa), editate la Râmnicu-Vâlcea (Editura ADRIANSO) și Cluj-Napoca (Editura DACIA).

În anul 2001, la Oradea, îi apare culegerea de versuri „Cântece pentru Basarabia”. Pregătește pentru tipar manuscrisele de debut ale autorilor sud-basarabeni Eufrosinia Cojocaru și Victor Capsamun, „Exod” și „Neliniști” (Oradea, 2006 și Herța, 2008). În 2005, prin culegerea „Pe valul Împăratului Traian” (Cernăuți, Editura „Zoloti Lytavry”), lansează seria „Basarabia de jos: istorie și actualitate”. Ca jurnalist, colaborează cu revistele „Dunărea de Jos” (Galați), „La drum” (Tulcea), „Familia Română” (Oradea, Baia Mare).

În anul 2012, scriitorul și publicistul Vadim Bacinschi a lansat, la Odesa ziarul „Sud-Vest”, lunar cultural, social-politic și economic pentru cititorii din sudul Basarabiei. M-a ajutat Areta Moșu, președintele Despărțământului „M. Kogălniceanu” din Iași a Asociației „Astra”. A găsit bani. Ziarul îl tipăresc la Alba-Iulia. Chișinăul, din păcate, nu m-a ajutat cu nimic. Cât comuniștii au fost la putere, n-am avut nicio relație cu R. Moldova. De aici, de la Chișinău, ar fi mai comod și mai ușor de a oferi sud-basarabenilor niște cărți în limba română, ediții periodice, de a pune la cale niște schimburi culturale. Pentru că la Odesa, când aud de România, toată administrația locală, regională e în stare de alertă. Un concert sau un grup folcloric nu poate evolua în scenă dacă n-are autorizația în scris de la administrația regională”. Iar scriitorii, oamenii de creație, sunt tratați ca persona non grata, care vin cu scopul de a-i româniza pe moldoveni și de a promova românismul”, ne povestește Vadim Bacinschi.

Aflăm că în cei 20 de ani de independență a Ucrainei, zece școli românești au fost deznaționalizate. „Au mai rămas șase școli cu predare integrală în limba română în șase raioane: Reni, Chilia, Ismail, Tatarbunar, Sărata și Cetatea Albă. Pestre vreo 10 -15 ani, n-o să rămână nicio școală cu predare în limba română, scrisul românesc, evident, n-o să mai intereseze pe nimeni acolo și o să avem ceea ce avem și în Transnistria ucraineană (raioanele Kotovsk, Ananiev, Ocna Roșie), unde numai în trei școli rurale limba română se studiază ca disciplină de două ori pe săptămână, câte o oră. Suntem un pământ uitat de oameni și de Dumnezeu, constată cu tristețe Vadim Bacinschi.
De altfel, în 2010 el a editat la Galați cartea „Sudul Basarabiei (regiunea Odesa) – un pământ uitat de oameni și de Dumnezeu”. „Trebuie să existe niște documente scrise despre situația românilor din sudul Basarabiei, atâta timp cât ei încă n-au dispărut”, ne mai explică scriitorul și ziaristul Vadim Bacinschi.