Victoria Melnic, rectorul AMTAP: Noi nu facem nici un singur pas, fără a-l coordona cu Ministerul Culturii

Presupusa reformă a fost apreciată de conducerea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (AMTAP) drept o intenţie de divizare cu rea-voinţă a instituţiei. În jurul acestei probleme planează şi o mare confuzie. Încă nimeni nu ştie cine va achita datoria de circa trei milioane de lei firmei „Petroter” care, anterior, luase în chirie un bloc al fostului Conservator de pe str. Mateevici din Chişinău.

„Petroter” SRL ameninţă Academia de Muzică Teatru şi Arte Plastice cu executarea silită, solicitând restituirea datoriei de peste 2,8 milioane de lei achitaţi în avans pentru chiria blocului de pe str. Mateevici 85 şi a terenului aferent. În anul 2005, firma s-a angajat să reconstruiască imobilul şi a plătit chiria pentru cinci ani înainte. Însă mai târziu, la insistenţa Ministerului Culturii, Academia a cerut rezilierea contractului. În mai 2008, Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) a anulat contractul dintre „Petroter” şi AMTAP, invalidând toate actele juridice dintre cele două părţi. Titlul executoriu, pus în aplicare recent, a obligat Academia să-şi restituie restanţele către firma „Petroter”. Conducerea Academiei şi studenţii consideră că, prin aceste acţiuni, inclusiv prin presupusa reformă a învăţământului artistic, se urmăreşte, de fapt, preluarea blocului de pe strada 31 August 1989 de către unele persoane influente în mediul de afaceri, care ar intenţiona să construiască aici un hotel. Despre aceasta am discutat cu Victoria Melnic, rectorul AMTAP şi semnatara contractului cu firma „Petroter”.

– Doamnă Melnic, de ce a fost încheiat contractul între Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi firma „Petroter”?

– Întreaga procedură a fost iniţiată de către Ministerul Culturii. În acest sens, în presă a fost avizat tenderul pentru locaţiunea blocului de pe strada Mateevici 85 – o ruină din preajma Conservatorului. Concursul a fost organizat la minister, iar juriştii de acolo au pregătit contractul, în prezenţa cărora l-am semnat. De unde se dovedeşte că nu este vorba de o acţiune arbitrară, ci de una iniţiată de minister. De fapt, şi paşii următori, inclusiv procesul de judecată pentru rezilierea contractului, au fost efectuaţi la iniţiativa ministerului. Numai că, din păcate, nu am niciun document care să probeze acest lucru. Reprezentantul Academiei la aceste procese a fost… juristul Ministerului Culturii. Recunosc că eu mi-am pus semnătura, că am semnat procura, dar ştiţi cum se întâmplă atunci când un ministru îţi dă indicaţii verbale, mai ales că eram proaspăt numită în funcţie… Greşeala mea a fost că nu m-am asigurat cu o confirmare în scris a acestei „afaceri”.

– Şi ce s-a întâmplat cu imobilul după rezilierea contractului?

– În vara lui 2009, printr-o decizie a Parlamentului, blocul a revenit CSJ. În mod normal, în acest caz, imobilul urma să fie preluat de către Curte cu tot cu datoria faţă de firma „Petroter” sau să fie identificate alte soluţii. De exemplu, să discute cu firma posibilitatea de a găsi un alt investitor, care ar prelua clădirea şi datoria ori toate obligaţiunile respective să-i rămână CSJ.
În 2010, blocul a fost vândut Ambasadei Germanei contra unui milion şi jumătate de euro. Astfel, noi am adus un beneficiu bănesc Bugetului de Stat, păstrând pe contul nostru datoria pentru chirie. Foarte ciudat este faptul că, în nota informativă despre vinderea blocului către Ambasada Germaniei – problemă pusă în discuţie şi în Parlament – nu se menţiona niciun cuvânt despre datoriile existente. Vă daţi seama că nu eu am pregătit respectiva notă, ci doar l-am informat pe domnul ministru. Consider că Ministerul Culturii trebuia să informeze, în mod obligatoriu, despre această tranzacţie Guvernul şi Parlamentul. Anume de aici au şi pornit problemele. Apropo, la 16 octombrie 2009, eu i-am trimis o scrisoare domnului ministru Focşa, în care i-am explicat toată bizareria tranzacţiei. Dar el spunea că nu ştie nimic despre asta…

– De fapt, când au început toate aceste probleme?

– Să ştiţi că există prea multe coincidenţe nefaste în ultimul timp. Pe 31 octombrie am plecat într-o deplasare aprobată de domnul ministru şi tocmai în aceeaşi zi la Academie a venit o comisie de monitorizare. Iar peste două zile, când eram lipsă, AMTAP a primit un titlu executoriu a unei decizii a CSJ, datată cu anul 2008, dar trimisă la noi – fiţi atenţi! – în septembrie, în care se reitera faptul că suntem datori cu circa trei milioane de lei firmei „Petroter”. De ce toate astea s-au întâmplat tocmai atunci când eu nu mă aflam în ţară? Şi de ce monitorizarea Academiei s-a pornit de la Facultatea de Arte Plastice, pe când la celelalte facultăţi nu a venit niciun reprezentant al ministerului? Încerc să găsesc un răspuns, dar încă nu reuşesc. Sper să fie o coincidenţă nefericită…

– Ministrul Focşa spunea că blocul Facultăţii de Arte Plastice este un dezastru…

– Într-adevăr, clădirea Conservatorului de pe str. Mateevici a fost cumva favorizată în comparaţie cu celelalte două blocuri. Acest imobil a fost reparat în 2005, la solicitarea noastră, deşi acum ni se incriminează că nu am cheltuit corect cele 13 mln. de lei, destinate pentru aceasta… Dar noi suntem o instituţie publică şi, de patru ori pe an, efectuăm dări de seamă financiare la Ministerul Culturii. Am avut şi două revizii financiare şi n-au găsit nimic defectuos în administrarea banului public în instituţie. Adică, sunt acuzaţii nefondate, care vin să prejudicieze atât imaginea mea personală, cât şi cea a Academiei, al cărui cadru didactic este şi domnul ministru.

– Oricum, consideraţi că reforma propusă de Ministerul Culturii este un pas strategic important pentru învăţământul artistic din R. Moldova sau o eroare tehnică, precum a fost calificată de Comisia parlamentară pentru cultură?

– Nu văd raţionamente plauzibile pentru o astfel de divizare. Ca idee, este ceva minunat şi reforma este necesară, dar deocamdată este o eventuală realizare utopică. Ei au scris despre aceasta şi pe site-ul ministerului. Dacă, să zicem, a fost o gafă, ministerul era dator să publice şi o dezminţire. Totuşi, nu înţeleg de ce acuzaţiile au fost expuse faţă de toată lumea, fără nicio probă, fără a se aştepta concluziile comisiei de monitorizare, instituită recent prin ordinul domnului ministru. Pentru că, trebuie să ştiţi, noi nu facem nici un singur pas, fără a-l coordona cu Ministerul Culturii.