În acest sens, câteva concluzii se cer făcute chiar acum, cât fierul este cald. Exit-poll-urile în societatea noastră echivalează cu sexul făcut prin telefon. Nu din pricină că nu avem specialişti sau metodologia aplicată n-a fost adecvată, ci din simplul motiv că această procedură este valabilă şi aplicabilă numai în societăţile cu o înaltă cultură politică şi civică, cu un înalt nivel de cultură generală. Despre societatea noastră, la acest capitol – no comment.
Politicienii noştri prea devreme s-au culcat pe o ureche la capitolul lupta cu comunismul. Mănuşile albe în raport cu acest partid nu merg. Niciunul dintre liderii AIE, la întâlnirile cu alegătorii, nu a supus criticii esenţa antipopulară a acestui partid, nu a scos în vileag prejudiciile materiale, morale aduse tuturor de către liderii PCRM, care au furat viitorul câtorva generaţii din această ţară. Acest lucru l-a făcut presa liberă, în special cea scrisă. Mai mult, politicienii noştri au cochetat cu această formaţiune, demonstrând cât sunt ei de corecţi. Vezi Doamne, nimic de rău, numai pozitiv: priviţi-mă cât sunt de inteligent şi bine crescut – nici cuvântul comunism, nici numele Voronin nu le-am pomenit etc. O corectitudine falsă. A trata un partid de tipul PCRM cu rafinament, înseamnă a-l pune pe acelaşi cântar cu formaţiunile democratice, a-l recunoaşte ca pe un oponent demn şi onorabil. Principiul „şi lupul sătul, şi oaia întreagă”, în lupta electorală, nu totdeauna prinde. Dar se poate întâmpla să rămână lupul flămând şi oaia păpată…
Toate componentele AIE au avut lideri locali (dar nu şi de opinie), cel puţin la Drochia, lipsiţi de credibilitate la alegători şi neacceptaţi la nivelul opiniei publice raionale. Transfugii de la Partidul Comuniştilor sau de la alte formaţiuni mizerabile spre lagărul liberal-democrat nici într-un fel n-au consolidat poziţiile acestuia. Foştii comisari de poliţie, crescuţi şi educaţi de „papa”, cât şi foştii preşedinţi de colhoz nu pot, prin definiţie, promova valori liberal-democrate în societate…
AIE multe n-a reuşit să realizeze în anul ce l-a avut la dispoziţie. Multe aspecte ale acestei chestiuni sunt scuzabile. Dar ce a împiedicat AIE să organizeze la nivelul exigenţelor votarea concetăţenilor noştri aflaţi peste hotare? De ce n-a fost transmis numărul necesar de buletine la secţiile de peste hotare? De ce mii de concetăţeni n-au reuşit, în pofida faptului că au efectuat eforturi demne de tot respectul, să-şi realizeze dreptul la vot? Cine este vinovat că, în Italia, secţii de votare au fost cu două mai puţin? Se creează senzaţia că moldovenii de peste hotare au fost trădaţi, pur şi simplu. O să păţim ca ciobanul care, exploatând cumsecădenia oamenilor, a strigat de câteva ori: „lupu’, vine lupu’, ajutor!”, ca atunci, când lupul realmente s-a năpustit asupra turmei, la strigătele lui să nu reacţioneze nimeni. Nu putem exclude faptul că la următoarele alegeri, „zagraniţa ne pomojet”…
Cu PCRM trebuie de luptat pe toate direcţiile. Această formaţiune merită distrusă ideologic, politic, moral, material etc. Din proprietăţile confiscate de la PCRM, obţinute prin fraude, ar trebui să fie achitate datoriile faţă de persoanele deportate şi supuse represiunilor politice, ale căror averi au fost acaparate de organele sovietice şi de partid. Ar fi echitabil!
Poate oare fi schimbată situaţia? Poate! Printr-o trădare celebră, ce ar putea întra în istoria neamului. Dar nu din partea aceluia de la care toţi o aşteaptă, ci din partea a trei-patru – pot fi şi mai mulţi – membri ai PCRM.
În rest, trebuie să scăpăm de mulţimea de leşuri politice…
Alexandru Bobeică
or. Drochia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
