(VIDEO) Singurul jurnalist american care a scăpat din ghearele ISIS își povesteşte calvarul: Deschidea uşa foarte încet, apoi începea durerea

Pandos a fost atras în Siria în toamna anului 2012, de un grup de tineri rebeli care i-au promis că îi înlesnesc accesul la Armata de Eliberare. În schimb, a fost predat grupului Jabhat al-Nusra (cunoscut şi ca Jabhat Fateh Al-Sham), afiliat organizaţiei Al-Qaeda. Aceştia l-au considerat un posibil spion CIA.

Doi ani mai târziu, a fost eliberat, datorită unui schimb organizat de guvernul din Qatari, la cinci zile după ce ISIS a publicat un videoclip cu decapitarea jurnalistului american James Foley.

Agonia jurnalistului american: Nu știai niciodată ce vine dincolo de ușă

Astăzi, înainte de apariţia unui documentar despre iadul din lunile petrecute în captivitate, Pandos a povestit publicaţiei britanice agonia prin care a trecut.

„Tortura era în centrul conştiinţei mele. Era prezentă în orice loc eram ţinut. După un timp, s-a oprit. Atunci am început să vorbesc cu oameni pe care-i torturau şi ucideau. Nu ştiai niciodată ce vine de dincolo de uşă.”

Când soseau noi prizonieri, întrebau temători dacă se practică tortura în acea închisoare, iar jurnalistul american nu avea curajul să le spună că da.„În locurile acelea nu exista nici un singur prizonier care să nu fie torturat, dar când apărea cineva nou nu voiam să-i spun asta. Preferam să-i mint.”

Când gardienii oboseau de atâta bătaie, foloseau curentul electric sau scufundau capetele victimelor în găleţi cu apă. „Peste mine au turnat apă; poate doar pentru ca şocurile electrice să fie mai eficiente, spune jurnalistul. Când am fost scos din camera de tortură, eram complet ud.”

Călăii lui erau convinşi că lucrează pentru CIA, deşi nu aveau nici o dovadă în acest sens. „Nu făceau nici un interogatoriu fără tortură. Nu exista nici un fel de conversaţie fără loviri şi şocuri electrice. Şi pot afirma asta cu tărie, pentru că le-am trăit un an şi jumătate. Scopul interogatoriilor nu este obţinerea de informaţii, ci provocarea de durere. Nici măcar nu au notat prostiile pe care le-am spus eu.”

Padnos a fost ţinut ostatic pentru un timp în Alep, unde erau și James Foley şi celălalt ostatic pe care ISIS i-a decapitat, precum și jurnalistul Steven Sotloff, un lucrător social britanic, pe nume David Haines, o șoferiță de taxi din Manchester, Ana Henning, şi un soldat american, devenit lucrător social, numit Peter Kassig.

Jurnalistul american nu a fost ucis pentru că a rămas la Jabhat al-Nusra

Spre deosebire de ceilalți ostatici, Padnos a rămas în mâinile organizației Jabhat al-Nusra, după desprinderea de Statul Islamic. În loc să fie predat grupării ISIS, el a fost târât într-un „lung tur misterios” prin mare parte din Siria.

Dar, înainte de separarea grupului, imediat după răpire, jurnalistul era convins că anchetatorul său principal era Abu Muhammad al-Adnani, care a fost ucis luna trecută. Astfel, în 2012, când a fost răpit Padnos din apropierea oraşului Binnish, Adnani era unui dintre liderii organizaţiei al-Nusra. Mai târziu, el a schimbat tabăra, împreună cu alţi comandanţi jihadişti, trecând la Statul Islamic.

Cum era aproape tot timpul legat la ochi, jurnalistului i s-a întipărit şi mai tare în minte vocea celui care-l interoga. Unul dintre motivele pentru care Padnos este convins că anchetatorul era Adnani este accentul. „Cei mai mulţi gardieni erau irakieni, iar printre ei se mai aflau francezi şi englezi, dar liderul era cu siguranţă sirian. Avea o voce distinctă, se auzea prin uşă. De câte ori îl ascultam, simţeam efectiv teama de Dumnezeu. Deschidea uşa foarte încet, apoi începea durerea.”

Trei luni mai târziu a fost mutat la o altă închisoare din Alep şi deodată a îngheţat când a auzit aceeaşi voce. Uşa s-a deschis şi a intrat un bărbat cu cagulă ţipând: „Ştii cine sunt eu?”. Apoi, şi-a scos masca, pentru ca Padnos să-i vadă chipul.

După eliberare, jurnalistul a văzut faţa aceea din nou, în câteva fotografii ale lui Adnani, făcute publice. A auzit şi vocea din nou pe filmarea în care Adnani îi incita la ură pe adepții SI care călătoreau prin Europa şi SUA.

La noua închisoare, calvarul lui Padnos a continuat. Adnani era convins că a dat peste un agent CIA de mare valoare, aşa că au urmat noi şocuri electrice şi alte bătăi crunte. La un moment dat, jurnalistul l-a auzit pe liderul jihadist spunând „Slavă Domnului că îl avem unul dintre ei viu”.

După un timp, jurnalistul s-a trezit transportat în acelaşi SUV cu Adnani. A fost aruncat în portbagaj, legat la ochi şi cu mâinile şi picioarele legate la spate. Era convins că acesta era sfârşitul şi că este dus spre locul de execuţie. A încercat atunci să-şi elibereze ochii pentru a mai vedea măcar o dată peisajul înainte de a muri. Însă, înainte să reuşească, maşina s-a oprit.

Padnos a fost dat jos şi dus în biblioteca privată a anchetatorului. Aici, între bătăi, Adnani îl provoca pe prizonier la discuţii despre filosofia din spatele organizaţiei Al-Qaeda.

După aproape doi ani, a devenit „unul din gaşcă”

După 20 de luni de captivitate, Padnos a fost lăsat puţin mai liber, iar în timp a devenit oarecum „unul din gaşcă”. Cineva chiar i-a împrumutat o sutană islamistă şi a primit propria poreclă jihadistă: Abu Mustafa al-Irlandi.

Pentru răpitorii săi, Padnos a devenit un fel de mascotă. Când grupul care-l ţinea se întâlnea cu extremişti islamişti mai periculoşi, el era sfătuit să-şi ţină gura închisă. Când nu încerca să evite o altă bătaie, prefăcându-se că e un atacator sinucigaş, stătea pe scaunul din faţă al camionului, cântând împreună cu nebunul (adesea cântece islamiste de jale) sau discutând perspectivele internaţionale ale jihadului. 

Karim s-a născut în Casablanca, Maroc, dintr-un tată italian (fost partizan) şi o mamă marocană. Trăieşte la Senigallia, Italia, şi se declară „comunist şi activist politic al centrelor sociale” şi a luptat în Siria, unde a participat la eliberarea oraşului Kobani de militanţii ISIS. După şase luni şi jumătate de lupte intense, tânărul s-a întors în Italia cu greutate în suflet după moartea camarazilor săi, dar cu conştiinţa că a făcut alegerea corectă… citește continuarea aici …

Toate drumurile erau foarte periculoase. Convoiul era bombardat şi de forţele siriene şi de ISIS, aşa că tot timpul încercau să evite punctele de control, conducând camioanele prin deşert, noaptea. „Eram nevoiţi să acoperim cu bandă numerele de înmatriculare şi să stingem luminile, de frică să nu fim depistaţi”, a povestit jurnalistul american.

Iar jihadiştii erau nişte şoferi foarte proşti, aşa că Padnos, devenit Abu Mustafa, era nevoit să conducă el destul de des.

Drumul către libertate

Abia în ultimele luni ale captivităţii, comandanţii Al-Qaeda au devenit interesaţi de Padnos, pentru că aveau senzaţia că ar putea obţine o răscumpărare serioasă. În acea perioadă, s-a întâlnit cu un intermediat al Al-Qaeda, la graniţa turco-siriană. El a promis că încearcă, pentru un anumit comision, să-i elibereze pe ostaticii englezi şi americani care încă mai sunt reţinuţi de Statul Islamic.

”La sfârşitul lui iunie 2014, intermediarul a sosit, seara târziu, împreună cu un individ care arăta dubios şi care susţinea că este şeic. În curând, am înţeles că nu avea nici o autoritate să vorbească în numele Statului Islamic. Dar, în timp ce ne beam ceaiul în linişte, pentru a-şi demonstra buna credinţă, mi-a arătat o fotografie care dovedea că un alt american era încă în viaţă, iar el ştia unde este ţinut ostatic. În imagine era un bărbat schilod, cu o barbă încâlcită şi un rânjet leşinat, care ţinea în faţă un ziar. Mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama cine este”, și-a amintit jurnalistul american.

Răscumpărarea pentru „Peter”, cum îi spunea intermediarul, era 20 de milioane de dolari, dar până în acel moment familia sa nu reuşise să ofere decât 15 milioane de dolari. În consecinţă, cazul său fusese lăsat deoparte deocamdată.

De mai bine de doi ani, jihadista britanică Sally Jones este cea mai căutată teroristă din lume. De când a fugit din Kent în Siria, pentru a se căsători cu Junaid Hussain, un luptător ISIL (Statul Islamic din Irak și Levant) din Birmingham, doar o serie de mesaje descoperite pe reţelele de socializare sunt singurele indicii despre viaţa acestei femei din interiorul califatului terorist … citește continuarea aici…

Până la urmă, Padnos a fost eliberat, în urma unui şir de negocieri internaţionale conduse de Qatar. Experienţa lui din Siria i-a creat opinii controversate despre cum s-ar putea pune capăt războiului. Nu este un susținător al regimului sirian al lui Bashar al-Assad şi chiar a scris destul de mult împotriva sa, dar este sceptic şi în legătură cu rezultatele acțiunilor rebelilor. Şi asta, pentru că islamiştii doresc să controleze totul prin tortură. Vor ca, atunci când apar, oamenii să tremure de frică, a explicat Theo Padnos.

Cine erau răpitorii brutali ai jurnalistului american?

Jabhat al-Nusra este una dintre cele mai mari grupuri jihadiste din Siria, care şi-a schimbat recent numele în Jabhat Fateh Al-Sham. Gruparea a fost fondată în 2012 de lutptători trimişi în Siria de ISIS, care pe atunci era aliată cu Al-Qaeda. Mai târziu, ISIS s-a desprins de Jabhat al-Nusra şi de Al Qaeda, devenind o organizaţie independentă, extrem de violentă.

Totuşi, în august, Jabhat al-Nusra a anunţat că taie toate legăturile cu Al-Qaeda şi s-a redenumit Jabhat Fateh Al-Sham. Prin această desprindere, grupul, care-l ţinea prizonier pe jurnalistul american, dorea să fie recunoscut ca o mişcare de sine stătătoare, mai puţin extremistă decât Al-Qaeda. Acum, speră să formeze o alianţă cu un alt grup rebel, ai cărui membri nu sunt de acord cu Al-Qaeda.

Grupul a interzis pedepsele draconice, ca tăierea mâinilor hoţilor, iar noul său nume sugerează că se concentrează asupra Siriei şi nu a jihadului mondial. Însă, grupul tot respinge democraţia şi doreşte să-l înlăture de la putere pe Assad şi să formeze un stat în care să se aplice sharia.

Potrivit acordului ruso-american pentru încetarea focului în Siria, acest grup este considerat o entitate teroristă.