În primul rând, în meciurile inaugurale majoritatea echipelor acţionează prudent, în special când e vorba de formaţii cu potenţial de joc echilibrat. În al doilea, Raymond Domenech nu este acel tehnician care, chiar dacă dispune de numeroşi maeştri ai balonului, nu este apt să construiască un joc spectaculos.
Dar francezii, în linii mari, au dispersat aceste sumbre perspective. În orice caz, în prima repriză. Posesie cvasitotală a balonului, activism exagerat şi o serie de ocazii de gol, sunt ingrediente care păreau străine jocului actual al selecţionatei „cocoşului galic”. Deosebit de periculos părea a fi Frank Ribery care făcea legea pe extrema stângă, fără a fi anihilat de către cei doi „protectori” uruguayeni ai săi. Unicul accesoriu care le lipsea francezilor până la pauză era o organizare disciplinată a acţiunilor ofensive, care le-ar fi permis să-şi motiveze eforturile depuse. În particular, mai mult sau mai puţin, fiecare jucător al lui Domenech a jucat la un nivel înalt. Dar pentru a solidifica un colectiv, francezilor ceva nu le ajungea.
Selecţionata Uruguayului, însă, care exact acum 80 de ani, reuşea o splendidă victorie în finala primei ediţii a Mondialului, la creativitate şi elemente estetice ale jocului practic nici nu s-a gândit. Când este vital un rezultat pozitiv, iar adversarul dispune de executori celebri, spectaculozitatea trece pe planul secundar. Sud-americanii au ujucat strict cu trei fundaşi centrali şi doi laterali, mizând pe centrările lungi în adâncime şi incursiunile individuale ale lui Diego Forlan, precum şi încercările acestei vedete de a şuta de la distanţă.
Strategia adoptată de antrenorul Uruguayului, Oscar Washington Tabarez se prezenta mai realist şi mai adecvat acestui meci. Or, Domenech a mizat pe viteză şi măiestria individuală a propriilor jucători, dar să menţii un asemenea ritm pe parcursul a 90 de minute este arhidificil. Dacă nu te prezinţi cu o diversitate de soluţii, contând doar pe „fizic” e greu să-ţi depăşeşti adversarul. Cum a şi demonstrat mersul jocului, sud-americanii se acomodau treptatla tactica de distrugere a ofensivei adverse, absolvindu-i de spaţiu de manevră. Se impunea o schimbare de tactică, o corectare a jocului, dar timonierul francez nu a fost în stare să schimbe regulile jocului.
Cât priveşte starurile lotului francez, ele s-au prezentat destul de obosit în acest meci. Anelka a fost doar o „umbră” a vedetei de altădată. Toulalan, Gourcouff şi Govou au prestat un fotbal steril, uşor previzibil de adversari, iar Henry a fost introdus doar în a doua repriză. Ribery părea să prezinte un element mai activ în jocul europenilor, dar şi el a „murit” spre finalul meciului.
În consecinţă, Tabarez a reuşit să-şi „învingă” adversarul. Poate cineva ar cataloga jocul uruguayenilor drept antifotbal, însă scorul de pe tabelă indică o remiză „albă”. Şi să faci un 0-0 în debutul campionatului cu francezii – nu este cel mai rău rezultat.
În runda secundă Uruguay se va confrunta cu gazdele turneului, iar selecţionata Franţei va juca cu Mexic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
