O banală piesă muzicală care „rupe” membranele difuzoarelor radiourilor și televizoarelor fixate pe posturi muzicale românești a stârnit nebănuite pasiuni în stânga Prutului, subiectul fiind unul extrem de fierbinte în aceste zile. Este vorba, desigur, ați ghicit, despre deja celebra piesă a celor de la Carla`s Dream – cea cu titlul cenzurat după ce la București s-a aflat traducerea exactă a cuvântului – „Poh…”. Melodia, interpretată alături de Inna, una dintre cele mai bine cotate voci ale pieței pop europene, a „explodat”, cucerind sute de mii de fani.
Succesul cântecului ar putea avea mai multe explicații. Dincolo de linia extrem de simplă a piesei, ușor de asimilat pentru un public fără mari pretenții „melomaniace”, ar mai fi ceva. Farmecul ușor exotic al graiului basarabean, care are un „cârlig” special la publicul din România. Au profitat de asta și cei de la O-Zone și, mai ales, Zdob și Zdub atunci când au ales România ca piață de desfacere artistică pentru creațiile lor. Și bine au făcut! Personal, am fost contactat de cunoscuți din Ardeal, să le explic semnificația vocabulelor „poh…”, „deprezneac” și „galeac”, traduceri primite cu hohote de râs binevoitor, la fel ca și explicația privind fenomenul „ceaiul cu catleti”. Nu la fel stau lucrurile în R. Moldova, acolo unde tocmai aceste cuvinte au declanșat disputele.
Nu atât pudoarea puritanilor basarabeni față de argoul din onomastica piesei, cât faptul că românii din Țara mare, în „naivitatea” lor, au putut să accepte o piesă în care sunt folosite câteva barbarisme rusești i-a stârnit pe unii dintre contestatarii cântecului. „Cum e posibil? În curând îi vom auzi și pe bucureșteni vorbind în slangul de Chișinău, cel înțesat de rusisme!”, au tras alarma câțiva dintre cei care se consideră apărători ai limbii române. Ipoteză apocaliptică la auzul căreia, dacă nu ai petrecut ceva vreme la Chișinău, în mod normal te-ar umfla râsul. Pentru mine, ca unul ce sunt familiarizat cu fenomenul rusificării limbii uzuale, această grijă față de puritatea limbii române este măgulitoare. Ceea ce nu mă împiedică însă să îi liniștesc pe cei care au coșmaruri de acest gen.
Limba română are o capacitate absolut formidabilă de asimilare și de înnobilare, deopotrivă a vorbelor, ca și a sintagmelor străine cu care a intrat în contact și le-a „înfiat” de-a lungul istoriei. Anume această proprietate a ei a făcut-o nu doar să supraviețuiască celor două milenii de istorie zbuciumată a vorbitorilor ei, ci și să se îmbogățească și înfrumusețeze în acest răstimp. Noi nu am fost nevoiți să cucerim teritorii străine și să trecem prin foc și sabie amărâții altui neam pentru a ne construi cel mai valoros imperiu, cel al limbii naționale. Tezaurului primar, latin, al graiului nostru, i-am adăugat și nestemate ale ocupanților vremelnici, care strălucesc, șlefuite în timp, în coroana imperială a lexicului românesc, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Nu cred că e cazul să intrăm în panică atunci când trei rusisme apar în versurile unui cântecel care prinde la tinerii români și să reacționăm exagerat.
În ce mă privește, deși trebuie să recunosc că nu sunt deloc un amator al genului Carla`s Dream, găsesc mai multe motive de bucurie în această piesă decât de neliniște. Unul ar fi faptul că tinerii basarabeni înțeleg că România este ținta pentru recunoașterea și afirmarea talentului lor, că în țara-mamă găsesc înțelegere, respect pentru arta lor, că așa-zisele prejudecăți românești despre ei că ar fi cetățeni de rangul doi sunt doar povești. În fine, dar nu în ultimul rând, faptul că, atunci când se întâlnesc, doi români de pe maluri diferite de Prut și își dau mâna pentru un scop comun, cu siguranță întreprinderea lor va fi un succes.
