– N-am discutat acest subiect. Dar eu nu comunic nici cu partenerii de Alianţă, nici cu oponenţii, prin prisma condiţionărilor. Ideea dlui Voronin poate fi supusă dezbaterilor, iar obiectivul anunţat – de a rezolva problemele socioeconomice – este unul nobil. Totuşi, voi face două precizări importante. Mai întâi, în cadrul UVE, din care fac parte Rusia, Kazahstan şi Belarus, trebuie respectate două condiţii, care ţin de politica tarifară pe interior şi în raport cu ţările terţe. Să nu uităm că RM e membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi că avem anumite angajamente în cadrul acesteia, iar criteriile acestui spaţiu vamal unic vin în contradicţie cu cele ale OMC, dar şi cu posibilitatea aderării RM la Zona de liber schimb cu UE. Obiectivul ţării noastre, însă, e integrarea europeană şi accederea în spaţiul comerţului liber cu UE. Astfel, ideea lansată de dl Voronin vine în contradicţie cu tot ce a parcurs RM până în prezent şi ceea ce urmează să realizeze pentru viitor. Dar bineînţeles că vom continua să le asigurăm agenţilor economici din RM posibilitatea să beneficieze de condiţii de comerţ liber în spaţiul CSI.

„Optez pentru un dialog cu participarea tuturor partidelor parlamentare”

– La întâlnirea de marţi cu Voronin, aţi ajuns, totuşi, la vreo înţelegere?

– Eu am auzit mai multe speculaţii despre presupuse relaţii ale noastre cu PCRM, inclusiv după această întâlnire. N-am să adaug nimic, decât că a fost o discuţie ce a vizat mai multe probleme, începând cu situaţia politică, cea economică, socială, relaţiile internaţionale ş.a.m.d. Eu optez pentru un dialog cu participarea tuturor formaţiunilor parlamentare şi i-am transmis dlui Voronin acest mesaj. Obiectivul meu era să începem dialogul, dar e devreme să vorbim despre anumite înţelegeri. După ce încercările noastre anterioare de a discuta cu PCRM s-au soldat cu eşec, am mers, pentru început, singur, cu scopul de a sparge acest cerc vicios şi de a iniţia comunicarea. Deja avem un prim rezultat important, căci fiecare partid parlamentar şi-a făcut publică poziţia – toţi au spus ferm că nu-şi doresc anticipate. Ceea ce înseamnă că suntem obligaţi să găsim soluţii pentru a alege preşedintele. Dacă va fi cazul, mă voi mai întâlni cu Voronin, însă într-un final trebuie să luăm o decizie comună cu participarea tuturor partidelor parlamentare. Şi dacă declaraţiile sunt sincere, înseamnă că trebuie să identificăm o soluţie. Nu ne mai putem permite să băgăm iarăşi ţara în alegeri. Dincolo de faptul că vom pierde din intensitatea acţiunilor noastre atât interne, cât şi cele de integrare europeană, se va crea din nou disfuncţionalitate în sistemul administrativ al statului.

„Cred că UE are viitor”

– Apropo de UE. Cum apreciaţi declaraţiile lui Ion Sturza despre pericolul de dezintegrare a UE în momentul când RM ar putea să se integreze?

– Eu am ocazia să particip nu doar la întâlniri oficiale, unde se iau decizii la nivel de UE. Având calitate de membru al Partidului Popular European, care – ca să spunem lucrurilor pe nume – practic guvernează UE, şi participând la consiliile politice ale partidului alături de mulţi colegi care guvernează ţări, dar şi Uniunea, ca instituţie, cunosc discuţiile din interior. Şi cred că UE are viitor. Au fost momente şi mai grele în Europa, care au fost depăşite. La fel se va întâmpla cu criza economică din Grecia şi alte ţări, deoarece în interiorul UE există o abordare solidară din partea statelor membre. Cât ţine de RM, îmi doresc să ajungem cât mai rapid să fim eligibili, pentru a face parte din familia europeană. Dar aceasta înseamnă nu doar drumuri bune, locuri de muncă bine plătite, servicii medicale, dar multă muncă, reforme şi iar reforme.

„Dacă am fi întârziat o zi, lucrurile ar fi ieşit de sub control”

– Bine, dar cum va funcţiona în continuare o Alianţă în care conflictele şi denigrările reciproce sunt la ordinea zilei?

– După ce doi ani la rând, zi de zi, simţi această atitudine, care e mai gravă decât o simplă denigrare, nu doar te obişnuieşti cu ea, dar o şi accepţi. În numele nu al confortului personal, ci al menţinerii unui parcurs al RM, în care eu cred sincer. Avem discuţii complicate la partid, atunci când explicăm echipei noastre de ce trebuie să accepte un anumit tratament din partea colegilor din AIE. Încă acum patru ani am vorbit mult de moralitate în politică. Mie mi-a trebuit multă putere de convingere pentru a atrage în procesul politic oameni din diferite domenii, care tratau politica drept ceva foarte rău. Cultura politică trebuie să existe nu doar la nivel declarativ, dar şi în acţiuni. Atunci şi deciziile politice vor fi morale şi în interesul cetăţenilor.

– Spuneaţi că nu discutaţi prin prisma condiţionărilor, însă Voronin v-a pus tranşant condiţia că va negocia doar pornind de la varianta zero…

– Noi urmează să continuăm implementarea programului de guvernare. E singura soluţie pentru a depăşi criza economică şi a ne atinge obiectivele de integrare europeană. Fireşte, este posibil ca acest program să cunoască şi anumite ajustări în timp, dacă va fi necesar. Dar o altă formulă decât să continuăm acţiunile demarate de noi acum doi ani, nu există.

– Dar propunerea PCRM privind demiterea miniştrilor de Interne, al Apărării, a directorului SIS şi a procurorului general aţi accepta-o?

– Este o solicitare politică. Încă în august, eu am spus că trebuie să avem o clarificare vizavi de ceea ce s-a întâmplat în cazul atacurilor de tip raider în sistemul bancar. Am spus că, mai întâi, acţionarii trebuie repuşi în drepturi, după care urmează să facem o analiză obiectivă vizavi de modul în care au reacţionat instituţiile statului la cele întâmplate. Această abordare rămâne valabilă. Din păcate, foarte puţini înţeleg cât de gravă a fost situaţia şi cât de mult putea să piardă RM, dacă n-am fi acţionam eficient şi prompt. În parlament, au avut loc audieri în comisii, rapoartele cărora este absolut firesc să fie prezentate legislativului, pentru că instituţiile competente în acest domeniu nu au subordonare guvernamentală. Am solicitat şi eu să-mi expun în legislativ punctul de vedere vizavi de acest proces. Urmează să vedem care sunt acţiunile ce se impun, dar nu obligatoriu prin demiterea cuiva. Totodată, atunci când am creat AIE, nu ne-am înţeles că vom proteja o anumită persoană pentru că aparţine unui anume partid. De aceea am şi vorbit despre posibile remanieri, pe care le voi înainta în această toamnă. Nu pot să vă spun exact data, căci urmează să mai discutăm în interiorul AIE… Este important să asigurăm instituţiile statului cu instrumente suficiente pentru a interveni în situaţii similare. Faptul că guvernul şi-a asumat răspunderea pentru acea situaţie a reprezentat o acţiune necesară, care a şi salvat lucrurile. Dacă am fi întârziat o zi, situaţia ar fi ieşit de sub control.

„Nu cred că putem discuta demiteri prin prisma solicitării PCRM”

– După atacurile asupra băncilor, aţi declarant că ştiţi cine stă în spatele lor. Este „Păpuşarul”, aşa cum l-aţi numit pe Vlad Plahotniuc?

– Reconfirm că ştiu cine a stat în spatele acestor acţiuni. Dat să nu mergem pe formula vehiculărilor. O parte dintre persoanele implicate sunt deja cunoscute, sunt parte în procese. Reiterez că eu am primit primele informaţii de la bănci, însă instituţiile statului au reacţionat cu mare întârziere.

– La care instituţii vă referiţi?

– La cele care sunt obligaţie să monitorizeze situaţia şi să intervină prompt în asemenea cazuri. Acest subiect este, într-adevăr, foarte important. S-a vorbit superficial că a fost un atac raider pentru a prelua acţiuni de la o bancă, dar, de fapt, a fost un atac asupra sistemului bancar, asupra economiei RM şi a securităţii naţionale. Slăbiciunea unor instituţii ne demonstrează lacune, pe care trebuie să le înlăturăm. Atât la capitolul instituţional, normativ, cât şi în ceea ce priveşte incapacitatea profesională. Am să vă rog să nu-mi cereţi nume. Dar cel, care încearcă să se ascundă după un pai, n-o să reuşească. Lucrurile sunt mult prea evidente şi cunoscute, şi nu doar în Moldova. Şi în afara ţării se cunoaşte în detalii despre cine a stat în spatele acestui atac.

– Care este părerea dvs., ca premier, despre activitatea Procuraturii Generale, căci tind să cred că şi la această instituţie vă referiţi?

– Nu dau aprecieri. Am înţeles că vor fi audieri parlamentare în curând şi vom avea posibilitatea să aflăm poziţia Parlamentului, care e abilitat cu funcţii de control asupra procuraturii. Aprecierea trebuie s-o dea şi oamenii.

– Analizând propunerea comuniştilor despre aceste demiteri, se prefigurează şi o soluţie. Funcţia de director al SIS revine acum PL. Aşa cum directorul Securităţii, Gheorghe Mihai, fusese propus de AMN, Ghimpu ar putea să-l înlocuiască cu un om al său. Se ştie deja că procurorul general este înaintat de PD. Pentru demiterea dlui Zubco, PLDM ar putea să renunţe la ministrul Roibu şi să-l înlocuiască cu Veaceslav Ciobanu, de exemplu, despre care se vorbeşte ca despre un potenţial ministru de Interne …

– Ştiţi pe cine scoatem şi pe cine punem? Eu nu mă conduc de zvonuri şi nu cred că putem discuta situaţia prin prisma solicitării PCRM sau a altcuiva. Trebuie să discutăm despre funcţionalitatea instituţiilor şi să facem paşi concreţi pentru depolitizarea SIS, a Internelor sau a Procuraturii.

„Eu dorm liniştit, în calitate de prim-ministru”

– Despre asta se vorbeşte de ani buni, dar nu se face absolut nimic.

– Depolitizarea se poate face numai prin voinţă şi prin înţelegerea faptului că deţinerea anumitor funcţii nu-ţi asigură carieră politică, nici dividende financiare. Nu pot să înţeleg pentru ce unui partid sau unui personaj politic îi trebuie să aibă în subordine procurorul general, decât doar dacă are grave probleme cu legea sau interese obscure. Dacă cineva, pentru a dormi liniştit, are nevoie de procuror general şi alte instituţii, atunci avem o problemă nu doar cu personajul respectiv, ci şi cu înţelegerea a ceea ce înseamnă stat.

– La ce funcţii ar putea să renunţe AIE în favoarea PCRM, pentru a alege preşedintele RM?

– N-ar fi corect să vorbesc în numele AIE. N-am avut încă această discuţie şi nu cred că se va ajunge la cedare de funcţii pentru a obţine voturi. Reiterez ideea că, punând condiţii, n-o să ajungem nicăieri. Eu nu vorbesc acum prin prisma declaraţiilor făcute de politicieni la TV, vorbesc de discuţii serioase.

– Dle prim-ministru, dvs. vreţi să fiţi preşedinte?

– Nu. Toată lumea vorbeşte, dar cel mai puţin sunt întrebat eu despre aceasta. Eu am responsabilităţi în funcţia de premier, iar preşedintele RM, conform atribuţiilor funcţionale ce îi sunt oferite, nu reprezintă acel mandat necesar pentru a promova reforme şi a avea confortul necesar. Ăsta a şi fost motivul pentru care PLDM şi-a început activitatea politică, propunând colectarea semnăturilor pentru modificarea Constituţiei şi alegerea preşedintelui de către cetăţeni. E mare păcat că nu am reuşit să organizăm referendumul din 5 septembrie 2010 şi responsabilitatea pentru aceasta cade pe toţi politicienii din AIE, fără excepţie. Probabil, am să-i dezamăgesc pe mulţi dintre cei care desenau scenarii, însă pe mine mă interesează să fie funcţională construcţia statală şi să existe claritate la nivel de competenţă. Eu dorm liniştit, în calitate de prim-ministru, şi nu visez zi şi noapte să devin preşedinte.

„Diacov preşedinte” ar conveni tuturor, în afară de Lupu”

– Cine, după dvs., ar putea fi candidatul de compromis, acceptat de toate părţile?

– Când se discută despre candidaturi de compromis, se uită că în această schemă mai este un partid – PL. Dacă admitem că vom identifica o persoană de compromis, înseamnă că dl Lupu rămâne spicher şi urmează să rezolvăm problema dlui Ghimpu. E uşor să fii analist politic şi să faci scenarii, dar e greu să fii politician şi să rezolvi o ecuaţie complicată. Singura soluţie e să ajungem la compromisul necesar, respectându-se interesele tuturor partidelor care participă la actul de guvernare. Ca să cointeresezi o parte să participe în procesul guvernamental, trebuie să respecţi şi interesele respectivei părţi.

– Poate că un candidat de compromis acceptat de toate părţile ar fi dl Diacov? Astfel se păstrează şi acordul AIE, conform căruia Preşedinţia îi revine PD, şi Ghimpu va fi spicher. Pe Diacov şi comuniştii ar putea să-l voteze. N-ar conveni aceasta tuturor părţilor? Dvs. aţi accepta-o?

– Tuturor le-ar conveni, dar atunci dl Lupu rămâne fără funcţie. Lucrul ăsta trebuie să-l decidă PD. Dacă ei vor veni cu această propunere, de ce nu? Va fi discutată. Eu accept orice soluţie care duce la rezolvarea crizei politice.

„Nu-i firesc să votezi o Constituţie propusă de un partid politic”

– Spuneaţi anterior că, dacă nu găsiţi un consens cu PCRM, a doua variantă de depăşire a crizei este modificarea Constituţiei. Optaţi doar pentru modificarea art. 78, care ţine de modul de alegere al preşedintelui? Şi ce părere aveţi despre proiectul Constituţiei, propus de PL?

– Când am făcut acea declaraţie, porneam de la necesitatea evitării anticipatelor. Spuneam că, dacă invităm oamenii să se expună asupra modificării Constituţiei, atunci să nu-i invităm doar pentru un articol, ci să rezolvăm problema în complexitatea sa. Nu-i corect şi nu-i firesc să votezi o Constituţie propusă de un partid politic. N-o să găsiţi prea mare interes din partea niciunui partid să umble prin sate şi să promoveze Constituţia propusă de alt partid… Noua Constituţie trebuie să fie rezultatul participării tuturor persoanelor capabile în acest domeniu, inclusiv a experţilor externi. Iar, ca punct de pornire poate fi Constituţia actuală. Mai întâi, ar trebui să vedem dacă vrem să fim republică prezidenţială sau parlamentară. Eu optez, spre exemplu, pentru republica parlamentară, care presupune mult mai multă democraţie în guvernare. O altă problemă ţine de denumirea limbii. E foarte greşită abordarea că această problemă să fie decisă prin lege organică. Astfel, la fiecare patru ani, limba ar putea să se numească diferit, în funcţie de partidele care vin la putere. La acest capitol, pentru mine lucrurile sunt clare, dar pentru unii colegi din AIE sunt mai complicate. Ca să realizăm un compromis, va fi nevoie de timp. În atare situaţie, dacă organizăm referendum, noi vom susţine doar ideea modificării art. 78, care ţine de alegerea preşedintelui prin vot direct. Aceasta le-am promis oamenilor şi ei aşteaptă de la noi să ne ţinem de cuvânt.

„O alianţă PLDM-PCRM este exclusă”

– Dacă PLDM şi PCRM vor ajunge la un numitor, fără participarea PL şi a PD, este posibil să formaţi o coaliţie cu comuniştii?

– Eu pornesc de la speranţa că vom reuşi să găsim soluţia în AIE. Dacă aş începe acum să vorbesc că ar trebui să avem aceste înţelegeri, nu va fi corect. Vom vedea cum vor derula lucrurile. Şi, atunci când vom ajunge la punctul în care să luăm deciziile, vom cântări şi vom hotărî. Dar în nici un caz nu putem vorbi despre o alianţă cu PCRM. Este exclus. Nu este însă exclus ceea ce ţine de anumite puncte de vedere, susţinute de comun acord.

„Nu pot să mă multiplic”

– Cui se subordonează miniştrii PL şi PD din guvernul Filat: liderilor de partide sau premierului? Unii dintre aceştia spun că nu le răspundeţi la telefon şi nu-i primiţi în audienţă timp îndelungat. Chiar şi dl Urecheanu, când vă era coleg de AIE, spunea că mai uşor ajunge la Papa de la Roma decât la dvs…

– (Râde) A ajuns bine dl Urechean, după cum se vede… Este grav atunci când un ministru sau alt funcţionar activează prin intermediul telefoanelor pe care le primeşte de la premier. O spun cu toată responsabilitatea că miniştrii din guvernul Filat au autonomie totală şi nu au nevoie de indicaţii la telefon. Atâta timp cât deciziile lor vin în conformitate cu programul de guvernare şi cu legea, nu-i nicio problemă. Eu intervin doar atunci când există devieri de la program şi de la planul de acţiuni asupra căruia am convenit. Mai mult, eu nu am posibilitate să răspund la toate apelurile telefonice şi să mă întâlnesc cu funcţionarii atunci când doresc ei. Şi eu am 24 de ore la dispoziţie, şi eu sunt om viu şi nu pot să mă multiplic, ca să fiu în zece locuri în acelaşi timp. Eu nu ştiu care este procedura prin care miniştrii PL şi PD iau decizii, dar unele dintre acestea, care trebuie obligatoriu să fie consultate cu mine, se adoptă fără să fiu informat…

– Cine sunt aceşti miniştri?

– N-am să dau nume, dar sunt situaţii regretabile. Pe alocuri, în dorinţa de a satisface orgoliul sau interesul unui lider de partid, unii membri ai guvernului îl atacă pe premier de dimineaţă până seara, într-o manieră foarte sfidătoare. În lumea civilizată, dacă intervin situaţii de incompatibilitate între premieri şi un ministru, ultimul pleacă din guvern. Situaţia de la noi ţine de lipsa culturii politice, dar şi de faptul că am fost un pic mai tolerant decât ar fi fost necesar.

– În cadrul remanierilor, ar putea fi demis şi ministrul Lazar? Se va ţine cont de algoritm la numirea noilor miniştri?

– Evident că algoritmul va fi păstrat. Dar nu vă dau nume şi nu insistaţi. Cu dl Lazăr am avut situaţii mai complicate, dar ne bucurăm şi de o colaborare bună pe anumite domenii. Nu trebuie să fie văzute lucrurile doar prin prisma polemicilor care au existat între noi. Deşi eu nici până acum nu înţeleg poziţia sa vizavi de majorarea tarifelor la „Moldtelecom”. Până la urmă – îi place cuiva sau nu – eu am avut dreptate. Solicitarea „Moldrtelecomului” a fost una cinică, lipsită de bun simţ şi, dacă e să vorbim sincer, nu înţeleg de ce directorul de acolo mai este în funcţie.

„Proiectul „Moldova fără Voronin. Moldova fără comunişti” a fost realizat”

– În electoralele din 2009 ne-aţi promis o „Moldovă fără Voronin şi fără comunişti”. Lumea se întreabă şi astăzi de ce nu a fost tras la răspundere niciunul dintre exponenţii fostului regim, care au încălcat legea? Să nu uităm de dosarele Ţiganca, Biotex, Golovin, Popuşoi, Găgăuz şi altele…

– Această întrebare să i-o adresaţi, vă rog frumos, procurorului general. Dacă e să dau o apreciere politică a campaniei „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”, voi spune că noi am luptat împotriva actului de guvernare exercitat de Voronin şi de PCRM. Şi am realizat acel obiectiv, pentru că Voronin nu mai e preşedinte, nici PCRM nu e la guvernare. În ceea ce ţine de responsabilitatea fiecăruia, însă, aici sunt foarte multe speculaţii. Ca şi jurnaliştii, politicienii, mai ales în situaţii complicate, fac declaraţii. Însă toate acestea trebuie instrumentate şi încadrate sub aspect juridic. De aceste lucruri se ocupă instituţiile specializate. Într-adevăr, până la ora actuală, noi nu avem niciun caz din cele semnalate de dvs… Dar, în afară de cele la care v-aţi referit, putem vorbi despre hotelul „Codru”, despre sanatoriul „Moldova”, despre cele întâmplate la „Victoriabank” cu mulţi ani în urmă.

– Eu acum vorbesc de comunişti, iar dvs. – despre proprietăţile unor persoane care se află la guvernare!…

– Nu vorbesc de persoane care sunt la guvernare sau în opoziţie, ci de ceea ce s-a întâmplat într-o anumită perioadă de timp. Ridicaţi arhiva TIMPULUI şi o să vedeţi că aţi scris despre astea. Nu contează cine este acum proprietar, dar că ilegalităţile respective s-au întâmplat pe timpul acelei guvernări. Dacă vorbim despre revenirea la normalitate, trebuie să ne referim nu doar la un om sau doi, ci la toate nelegiuirile făcute atunci. S-a vorbit mult şi de monopolizarea importului de carne şi peşte, dar până acum nimic nu s-a probat juridic şi nici un dosar nu a fost transmis în judecată. Să fiu înţeles corect – nu vorbesc despre o anumită persoană, ci de o abordare greşită, fiindcă lângă persoana aceasta erau mulţi alţii, pe care unii îi cunosc, alţii nu.

– Aşa cum procuratura este a PD, putem constata că acest partid protejează PCRM?

– Pot spune că beneficiarii unor fenomene produse în perioada comuniştilor au fost unii care astăzi sunt în PD şi, totodată, care astăzi sunt în guvernare.

„PD, ca denumire simbolică, a preluat procuratura”

– Când şi cum au apărut primele disensiuni în AIE?

– Probabil, de la bun început. Cea mai mare problemă la capitolul încredere în interiorul AIE a apărut atunci când negociam partajarea funcţiilor în AIE 1. Iniţial, am avut înţelegerea că partidul cu cel mai bun scor electoral are dreptul la prima opţiune. Vă aduceţi aminte că optasem atunci pentru funcţia de preşedinte al Parlamentului? A fost şi rămâne ferma mea convingere că, în calitate de spicher, aş fi avut capacitatea să asigur atmosfera necesară pentru a alege preşedintele. Însă, pe ultima sută de metri, dnii Lupu şi Ghimpu au refuzat categoric această formulă. Decizia a fost luată la sediul AMN, când dl Lupu a ieşit de la şedinţă. Plecase, probabil, la un hotel din apropiere… Am rămas trei: Urecheanu, Ghimpu şi eu. Apoi a sunat telefonul dlui Ghimpu şi… am rămas cu dl Urecheanu. Am aşteptat, am aşteptat, după care Ghimpu şi Lupu au venit, împreună, şi ne-au spus că ei agreează formula existentă acum. Pentru mine, cel puţin, a fost o lipsă de fairplay din partea lor. Cum adică: a fost realizată o înţelegere între două persoane în interiorul unei coaliţii de patru persoane? Şi până acum, când mă întâlnesc cu dl Urecheanu, ne uităm unul la altul şi ne întrebăm: „Ce s-au înţeles ei atunci?”. După ce am venit la guvernare, cea mai complicată situaţie în AIE s-a întâmplat chiar în acest birou, în care vorbim, din clădirea guvernului.

Şedinţa Parlamentului avea loc aici, la primul etaj, căci sala Palatului Republicii era ocupată. Atunci se vota numirea în funcţie a procurorului general, Valeriu Zubco. I-am invitat pe toţi colegii din AIE în şedinţă, m-am uitat în ochi la toţi trei şi i-am întrebat sincer al cui este procurorul. Vroiam să văd ce-mi vor răspunde, deşi ştiam deja că, după partajare, funcţia îi revenea AMN, care a cedat-o PD în schimbul şefiei la SIS. Şi PD, ca denumire simbolică, a preluat procuratura. Am avut o discuţie deloc uşoară atunci. Eu le-am adus aminte motivul de destrămare a ADR, după numirea procurorului municipiul Chişinău. I-am prevenit că acum vor începe adevăratele probleme. Era foarte clar că numirea procurorului general în maniera în care s-a realizat presupunea stoparea anumitor procese pe care le-am gândit şi pe care o lume le aştepta. Acest fapt s-a confirmat între timp.

– Ei toţi trei îl susţineau pe Zubco?

– Da. Eu cred în sinceritatea dlui Ghimpu, care spune că nu ştia al cui este procurorul, dar Urecheanu sigur că ştia. Nu mi-a răspuns nimeni, însă…

„Caracatiţa se dezvoltă foarte repede. Trebuie s-o oprim”

– Dar care au fost primele conflicte dintre dvs. şi dl Plahotniuc? Doar, iniţial, eraţi într-o echipă, ca apoi să declaraţi: „Nu voi accepta o ţară ajunsă pe mâna lui Plahotniuc”…

– Eu niciodată nu am fost în aceeaşi echipă cu Plahotniuc. PD nu este Plahotniuc. Eu am negociat tot timpul cu Marian Lupu, ca preşedinte al PD, dar niciodată cu Plahotniuc, în această ipostază. Ceea ce s-a întâmplat apoi, inclusiv la nivel de intervenţii în instituţiile statului, experienţa tristă pe care am parcurs-o în campania electorală; cumpărarea membrilor PLDM – o spun cu toată responsabilitatea – şi continuarea încercării de a corupe deputaţi PLDM şi alţi activişti de la noi mă fac să am o poziţie civică. Acest fenomen este unul foarte periculos. Cine glumeşte cu acest pericol greşeşte amarnic.

– Dar ce interes ar avea dl Plahotniuc să vă cumpere deputaţii?

– Aceştia pot să transmită anumite mesaje, să lanseze anumite campanii, care ulterior să aibă finalitate comună. Se doreşte să se ajungă la lipsa oricărei delimitări între stat şi business. Atâta timp cât voi fi prim-ministru, nu voi admite acest lucru. Nu poţi să faci politică cu metode din business, fiindcă asta distruge statul. Şi această caracatiţă se dezvoltă foarte repede. Dacă nu o oprim la timp, va fi foarte greu să-i tăiem apoi toate tentaculele extinse în instituţiile statului.

– Sunteţi convins de faptul că şi Mihai Godea a fost cumpărat de Plahotniuc, după cum aţi dat de înţeles anterior? Şi pe Tănase, şi pe Nagacevschi, şi pe Vieru tot el i-a cumpărat?

– Mie îmi pare rău, sincer, că Mihai a ajuns acolo unde a ajuns. Motivele reale din care au plecat aceşti colegi cred că se vor cunoaşte în timp, ca să nu-mi spun punctul de vedere, care poate fi unul subiectiv. Dl Tănase a plecat la Curtea Constituţională, a ajuns preşedinte – îl felicit şi îi doresc succes. Mă bucur că va avea o situaţie în care să scape de orice implicare politică şi că va putea să se concentreze asupra activităţii sale de judecător şi preşedinte al CC. Dlui Godea i-au dat apreciere alegătorii. Când te duci în lumea celor drepţi, te duci doar cu păcatele şi cu faptele… Eu nu văd alte argumente, care ar fi stat la baza plecării sale. Cu ce scop să pleci dintr-un partid, în care eşti a doua persoană în ierarhie şi ai perspective? Şi încă să pleci în plină campanie electorală, să te lansezi în alegeri, să ataci AIE şi pe Dorin Chirtoacă… Toate astea mă fac să cred că el respectă un angajament. S-a încercat o lovitură mortală pentru PLDM, dar noi am demonstrat că putem rezista. Am obţinut cei mai mulţi primari – 327, şi avem 15 preşedinţi de raioane.

„Am stat un pic în rând, la hotelul „Codru”

– Vlad Plahotniuc a declarat că aţi fi avut o înţelegere, ca dvs. să ajungeţi cel mai mare politician, iar el – cel mai mare om de afaceri. E adevărat?

– Înainte de a constitui AIE 1, am fost pus în situaţia să mă întâlnesc cu el, ca să discutăm anumite probleme. Atunci am înţeles că, de fapt, el ia decizii în numele PD. I-am transmis atunci mesajul că trebuie să existe separare între stat şi business. I-am spus clar: „Vlad, ocupă-te de business, noi o să ne ocupăm de politică”, fără a stabili rolul fiecăruia în politică sau business. Dar n-am făcut o înţelegere în acest sens. Cred că, dacă m-ar fi ascultat, ar fi fost mai bine şi pentru Alianţă, şi pentru ţară, şi pentru el. Am mai avut o întâlnire, când am constituit AIE 2. Atunci, fiind deja premier, am stat un pic şi în rând, la hotelul „Codru”, căci el era la o întâlnire cu o domnişoară… Am discutat despre crearea Alianţei, pentru că ei atunci încercau să mă forţeze să le cedez cât mai mult. Eu speram că, după ce îşi vor satisface toate aceste pofte vizavi de preluarea instituţiilor, vor avea bun simţ la nivel de activitate. Ceea ce, din păcate, nu s-a întâmplat.

„N-am spus niciodată că nu-l susţin pe Lupu”

– De ce, iniţial, aţi acceptat candidatura lui Lupu pentru preşedinţie, pentru ca apoi să daţi de înţeles că nu-l veţi susţine?

– N-am spus niciodată că nu-l susţin pe Lupu la funcţia de preşedinte al RM. El este în continuare candidatul AIE. Eu am spus doar că nu e suficient să-l menţinem în calitate de candidat şi ar fi necesar să identificăm soluţii, ca să fie şi ales, dacă e posibil. Totuşi, problema cu alegerea preşedintelui trebuia să fie preocuparea lui permanentă, nu a mea. Şi cred că, prin faptul că eu am menţinut RM să nu se ruineze, am contribuit deja la identificarea soluţiilor pentru alegerea preşedintelui. Când am luat guvernul, deficitul bugetar era de -16%, o gaură de 8 mlrd. de lei. Nimeni nu credea că vom reuşi, dar de doi ani avem o creştere economică consecutivă. Când vorbesc despre aceasta cu partenerii europeni, ei fac nişte ochi cât cepele. Nu le vine să creadă.

– Înainte de întâlnirea pe care aţi avut-o în Germania, cu Igor Smirnov, aţi declarat că veţi încerca să-l convingeţi să-l elibereze pe Ilie Cazac. Aţi găsit vreun consens?

– Nu pot să vă spun ce anume am discutat, pentru că nu ar fi corect. Dar întotdeauna, când mă întâlnesc cu cei care pot influenţa decizia de eliberare, cazul Cazac este în prim plan. Şi discuţia mea cu Smirnov a început cu acest subiect. Mai multe detalii nu pot să vă ofer. Noi facem tot posibilul ca Ilie să fie eliberat cât mai curând. Când vorbesc de noi, mă refer şi la efortul partenerilor străini.

– Dle prim-ministru, cum aţi acceptat acest interviu după ce anterior, fiind rugat să comentaţi o ştire din TIMPUL, aţi făcut remarca: „Nu comentez ceea ce scriu ziarele de partid”. Eu pentru ziarul cui lucrez?

– Uitaţi-vă, vă rog, la arhiva recentă a TIMPULUI şi o să vedeţi că nu există un număr în care eu să fi fost trecut cu vederea… Dar sunt convins că multe dintre problemele de astăzi vor fi aranjate de timp. Eu sincer vreau ca presa din RM să fie liberă, sub toate aspectele. Mai mult, respect foarte mult echipa de jurnalişti a ziarului TIMPUL şi ofer cu plăcere acest interviu pentru ea, dar şi pentru cititorii dvs. Vă mulţumesc pentru şansa de a realiza acest interviu. Şi, aşa cum aţi împlinit zece ani, vă doresc la mulţi ani!

Răspunsul lui Vlad Filat la întrebarea predecesoarei sale, Zinaida Grecianîi: „Ce trage, pentru dvs., mai greu la cântarul autoaprecierii: politica declaraţiilor şi a împrumuturilor de milioane sau continuarea unui curs economic mai puţin bombastic, mai puţin aplaudat de finanţatorii internaţionali, mai cu puţine efecte de imagine, dar mai cruţător pentru oameni şi pentru securitatea economică a RM?”

– Nu cred că un funcţionar public, fie el prim-ministru sau de alt rang, trebuie să-şi dea autoaprecieri. Aprecierile le dau oamenii. De aceea, o să-mi continui activitatea, pornind de la obiectivele pe care ni le-am propus, activând responsabil, nu populist, aşa cum a fost obişnuită clasa politică până nu demult. Eu urmăresc viitorul RM, nu beneficiul de moment.