Vorbesc despre Lupu, pentru care au votat anul trecut, la 29 iulie. „S-a făcut mare prieten cu Ghimpu, spune unul. Mereu a stat alături de Ghimpu. Şi în campanie merge alături de Ghimpu”. „Merge singur”, îi replică celălalt. „Ba împreună! Citeşte ce scrie „Omega”! „Acum, chiar nu mai ştii pentru cine să votezi! Nu cred că am să merg la alegeri pe 28 noiembrie”. „Eu am să votez. Nu îmi plac deloc comuniştii, dar fiindcă mă tem de acest Ghimpu, o să fiu nevoit să votez comuniştii”.
Mulţi dintre noi ne-am bucurat că Lupu, uneori, a fost aproape de Ghimpu. Sau, cel puţin, nu s-a opus tranşant acestuia atunci când nu era de acord cu el. Cauza lui Ghimpu a avut de câştigat, cauza lui Lupu, mai puţin. Dar cauza AIE?…
* * *
„Ştii, am să votez pentru Ghimpu”, îl aud pe un vecin spunându-i asta altui vecin. „Şi eu”. Unul dintre ei a votat la 29 iulie pentru Filat, celălalt – pentru Urechean. Sunt doi oameni care, cu un an în urmă, chiar cu jumătate de an în urmă, nu aveau ochi să-l vadă pe Ghimpu. Îl înjurau, îl luau peste picior pentru frazele mai puţin inspirate. „Mai scapă el câte o prostie, mai calcă-n străchini, zice unul din cei doi, da’ nu-i cu două feţe. Pe el îl crezi”. „Şi, spre deosebire de ceilalţi democraţi, adaugă al doilea, nu-i hoţ. Nu are interese”. „Fix aşa e şi Chirtoacă, nu are interese. Eu îl cred. Am să-l votez şi la anul”.
Iarăşi un punct pentru Ghimpu. Dar Alianţa?…
* * *
„Mie, omeneşte şi intelectualiceşte, îmi este simpatic Ghimpu, dar unul ca el te poate băga în Dumnezeu ştie ce aventură”, îi spune un tânăr altuia. Ambii au votat anul trecut pentru Filat. „Filat nu-mi este simpatic omeneşte, dar el joacă tare. E calculat, pragmatic, şmecher”. „Şi e suficient de pro-român”. „Bine, ca pro-român, eu l-aş prefera pe Ghimpu, dar el nu are niciun pic de flexibilitate. El le trânteşte ca din topor”. „În politică pragmatismul este mai important decât sinceritatea. Un pragmatic va şti să atingă nişte idealuri, iar un idealist, oricât de bine intenţionat ar fi, le poate îngropa”.
Un punct pentru Filat. Dar AIE?…
* * *
Ce să fac cu aceste voci, cum să le interpretez, cât vor cântări ele la 28 noiembrie? Mă tem că balanţa este înclinată deja şi nu neapărat în favoarea AIE, pentru că din acest cor de voci lipseşte cea mai fermă în favoarea comuniştilor, care pare să fie destul de viguroasă.
Situaţia mai poate fi redresată (dar nu foarte mult) doar de felul în care partidele din AIE îşi vor gândi şi desfăşura campania electorală. Acum, pe ultima sută de metri, mai poate fi reparat ceva. Iar dacă la 28 noiembrie rezultatul nu va fi cel pe care ni-l dorim, va însemna că formaţiunile respective nu s-au priceput să profite de această ultimă şansă.
