Pentru că există multe temeri cu privire la o eventuală fraudare a competiției, cetățenii care nu vor ieși la vot ar proceda foarte corect de-ar verifica ulterior dacă într-adevăr nu au votat. Adică, dacă nu a votat altcineva în locul lor. De bine de rău, trăim într-o țară în care totul este posibil și nimic nu mai miră.

Cred că este pentru prima dată când moldovenii nu așteaptă alegerile cu sufletul la gură, după cum era până acum. Și aceasta se întâmplă din cauza că speranța la o schimbare spre bine nu mai persistă în conștiința nimănui, în condițiile în care rolul președintelui în țara noastră nu este nici câtuși de puțin decisiv, iar candidatul cu cele mai mari șanse la victorie nu se află în relații ostile cu capii guvernării.

Se știe că moldovenii au crezut întotdeauna că după alegeri vor duce-o mai bine, dar de fiecare dată s-au înșelat. Pe timpul agrarienilor, și-au dorit să vină comuniștii, care îi ademeneau cu pâinica de 16 bănuți și cu salamul de trei lei. Mai târziu, după ce Voronin i-a dus de nas, în 2009, ei au crezut cu toată convingerea că lucrurile pot fi schimbate spre bine doar de partidele de centru-dreapta. În cele din urmă, toate speranțele noastre s-au dus pe pustii și ne-am trezit în debandada de astăzi, când am priceput că toți politicienii, fără excepție, ne au de tâmpiți înainte de alegeri, iar după ce ajung la putere fură la greu. Astfel încrederea celor care aleg în cei care se vor aleși s-a epuizat.

Escrocherie politică

Politologul Valeriu Ostalep, deși a ocupat o funcție destul de înaltă pe timpul comuniștilor, are dreptate atunci când propune introducerea în Codul Penal al R. Moldova a unei noi infracțiuni – „escrocheria politică”. El dă și un exemplu foarte bun în acest sens, arătându-se stupefiat de promisiunile unor candidați la președinție despre majorarea pensiilor și salariilor. E ca și cum eu aș promite salarii fabuloase la toți jurnaliștii de la toate mass-media. Dar dacă, pe de o parte, ideea lui Ostalep este bună, pe de o parte aceasta este absolut irealizabilă. Pentru că, de-ar fi implementată, oamenii politici ai Moldovei ar trebui să înfunde pe un cap pușcăria.

Fără a mă da cu părerea, vă propun să vedem pe rând ce prezintă fiecare concurent electoral în viziunea cetățenilor RM care nu văd niciun rost în pierderea de timp de a ieși la vot la finele lui octombrie. Sunt oameni cu care am discutat în detalii și care m-au făcut să-i cred.

Candidații guvernării

Marian Lupu reprezintă portretul guvernării actuale, fiind candidatul Partidului Democrat, condus din umbră de Vlad Plahotniuc. Așa se face că nimeni în țara aceasta nu crede că cel din urmă nu a cunoscut de la bun început despre furtul miliardului. Dimpotrivă, unii alegători cred că Plahotniuc a și participat la jaful din sistemul bancar. Astfel, pentru Lupu ar putea vota doar electoratul satisfăcut de situația în care se află în prezent R. Moldova.

Mihai Ghimpu, un alt membru al guvernării, e puțin probabil că, devenind președinte, ar fi în stare să facă vreo schimbare radicală fără acordul lui Vlad Plahotniuc. Dacă stăpânul statului acestuia nu va hotărî ca Moldova să se unească cu România, Ghimpu nu va putea face altceva decât declarații unioniste, mai ales dacă e adevărat că Procuratura a deschis zeci de dosare pe numele nepotului său, al primarului de Chișinău Dorin Chirtoacă, după cum afirma Vlad Filat înainte de a fi arestat. Deocamdată, cel puțin, Ghimpu s-a dovedit a fi supus actualei puteri, din care face parte. De aceea și numărul susținătorilor săi scade drastic.

Iurie Leancă, deși oficial nu face parte din majoritatea parlamentară, a fost de acord să coopereze cu aceasta și astfel a pierdut din aprecierea de care se bucura inițial. El afirmă că a făcut acest pas în scopul apropierii RM de UE, în timp ce comunitatea europeană nu are în prezent tendințe de extindere spre Est. Mai mult, există serioase dubii că Leancă ar fi cunoscut despre furtul miliardului încă de pe când era prim-ministru și a semnat hotărârile secrete privind alocarea a circa zece miliarde de lei pentru Banca de Economii, Banca Socială și Unibank. Dacă e așa, pentru a scăpa de pușcărie, el este pus în situația de a nu-i ieși din cuvânt aceluiași Vlad Plahotniuc, care are sub control toate instituțiile de drept din țară.

Candidații opoziției

Andrei Năstase, cunoscut ca și finul de cununie al lui Victor Țopa, care în 2011 a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru șantaj urmat de dobândirea bunurilor cerute în proporții deosebit de mari, iar recent – la nouă ani de închisoare pentru uz de fals și spălarea banilor în proporții deosebit de mari. Țopa, care s-a refugiat în Germania, susține că astfel Plahotniuc se răzbună pe el, încercând să-l țină cât mai departe de Moldova, deși unele investigații jurnalistice au demonstrat că atât Țopa, cât și Năstase, au un trecut dubios. O mare parte a alegătorilor înțeleg că Năstase protestează la Chișinău, apărând interesele nașului, și admit că venirea acestuia la putere ar putea conduce la schimbarea unei guvernări proaste cu alta la fel de proastă sau și mai proastă.

Dumitru Ciubașenco, candidatul din partea „Partidului Nostru” este alegerea perfectă făcută de Renato Usatîi pentru formațiunea sa. Dumitru, însă, are puține șanse, în primul rând pentru că este puțin cunoscut și doar în calitate de jurnalist de limbă rusă, iar în al doilea rând el nu are un program electoral clar. Intenția sa de a dizolva imediat Parlamentul a părut a fi destul de promițătoare, dar după ce a declarat ulterior că vrea și să reîntregească țara, dar și să modifice Constituția, el a stârnit îndoieli în rândul alegătorilor.

Maia Sandu rămâne a fi singurul candidat de orientare proeuropeană cu șanse reale pentru acest scrutin. Ea este și candidatul cel mai integru în comparație cu principalii concurenți electorali, chiar dacă a făcut parte din câteva guverne de la 2009 încoace. Cu toate acestea, Maiei îi poartă mare pică moldovenii nemulțumiți de reforma învățământului, în cadrul căreia au fost închise mai multe școli și grădinițe din mediul rural.

Igor Dodon este prezidențiabilul cu cele mai mari șanse de victorie la alegerile care se apropie. El se bucură îndeosebi de sprijinul moldovenilor care lucrează în Rusia sau care își au rude plecate la muncă în această țară, precum și de admirația bătrânilor care încă tânjesc la o Uniune Sovietică renăscută. Aceștia, în urma exodului tinerilor noștri în Europa, reprezintă partea semnificativă a electoratului moldovean. Astfel, Dodon este crezut, chiar dacă minte de-i ard călcâiele. Există oameni nenorociți care sunt gata să-i cadă la picioare și să i le sărute, chiar dacă el l-a îmbogățit pe Plahotniuc pe când era ministru al Economiei în Guvernul Greceanîi. Pentru Dodon vor vota doar profitorii și deznădăjduiții care încă speră la minuni și încă nu s-au săturat să fie prostiți. Iată de ce el poate fi următorul președinte al țării noastre.

Candidatul lui Shor și independenții

Inna Popenco este transfigurarea lui Ilan Shor din funcția de primar al orașului Orhei în cea de candidat la șefia statului. Pe ea vor miza în special orheienii entuziasmați de curățenia pe care Shor a făcut-o în acest oraș. Ceilalți, majoritatea cărora cunosc despre participarea edilului de Orhei la furtul miliardului, sunt mult mai rezervați, deoarece un vot pentru Popenco este perceput de electorat ca și unul pentru Ilan Shor. Alte dubiii în legătură cu Popenco apar inclusiv din motivul că actualmente Shor se află în arest la domiciliu, în timp ce Vlad Filat și Veaceslav Platon, contra cărora el a dat depoziții, sunt închiși.

Printre candidații independenți se numără oameni foarte de treabă, dar care nu au șanse la victorie. Ei știu despre aceasta, dar trebuie să se simtă importanți și au tot dreptul. E mai interesant ca să le povestești nepoțeilor că ai candidat la funcția de împărat, decât să nu știi ce să le spui. De aia, data viitoare, voi candida și eu la fotoliul de președinte, în care nu vreau să ajung niciodată în viață.