După ce s-a terminat colhozul, Volodea a continuat să lucreze la lideri, iar mai apoi – pe la casele oamenilor, care, săraci cum erau, în loc de bani îl tot serveau cu rachiu de tot felul. Şi tot aşa, azi o sută de grame, mâine alta, probleme acasă, probleme cu oamenii, copii mari, nevoi şi mai mari…
Într-o zi, aflu că Volodea a lăsat totul baltă şi a plecat la Moscova. Lucra acolo atât cât era vremea caldă, iar iarna venea acasă. Dar cum banii se cheltuiesc repede, urca tot atât de repede în tren şi pleca din nou. Şi tot aşa, câţiva ani la rând, numai că, într-o zi, întregul sat a început să vorbească doar despre Volodea. „Măi, l-aţi văzut cum arată? Nu are fir de păr pe cap, nici gene n-are, nici sprâncene – nimic”, se mirau îngrijoraţi sătenii.
… Astă-vară, după mai mulţi ani, m-am întâlnit cu Volodea, cu care, de altfel, ne-a legat cândva o prietenie adevărată. Ne-am cuprins şi ne-am privit cu multă atenţie, de parcă încercam să ne convingem că, după atâţia zeci de ani, tot noi suntem şi că, în fond, nu ne-am prea schimbat. Volodea avea păr bogat şi, evident, l-am întrebat despre istoria cu năpârlirea ceea stranie.
„Lucram lângă Moscova. Sudam nişte cisterne enorme. Ne-au ales pe noi, moldovenii, deoarece altcineva nimeni nu vroia să se bage”, îşi deapănă Volodea aventura. „Ne plăteau bine şi, cum nu era altceva de făcut, am acceptat. Peste o săptămână, am simţit cu toţii că ni se face rău şi că ne cade părul. Stăpânii cisternelor ne-au spus că asta nu are nimic cu munca noastră şi noi i-am crezut. După a doua săptămână, însă, se apropie de noi un rus, care, văzându-ne pleşuvi şi fără sprâncene, de parcă eram Fantomas, ne-a luat la probozit”. Volodea îţi aprinde o ţigară şi continuă: „Bă, tâmpiţilor de moldoveni, ne înjură rusul. Bă, voi chiar nu ştiţi că cisternele acestea sunt militare şi că în ele radiaţia e de o sută de ori mai mare decât norma?”.
Volodea încearcă să zâmbească şi se jenează când presupune că i se văd dinţii înspăimântător de cariaţi. Îmi spune că imediat au părăsit acel loc şi acele cisterne, că nu li s-a plătit nimic pentru muncă şi că acum, slavă Domnului, i-a crescut părul şi-i om normal ca toţi oamenii. Peste o săptămână, a plecat iarăşi la Moscova. Aici, acasă, nu prea are ce face, iar acolo… Acolo, s-a deprins.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
