Tânăra generaţie a Independenţei a început treptat să consume cu nesaţ valorile occidentale. În Moldova au prins a apărea grupuri de adolescenţi cu gusturi muzicale comune şi aceleaşi interese. Mai ţin minte şi acum cum cei care ascultau „Nirvana” erau numiţi nirvanişti, iar cei care preferau „The Prodigy” – prodigişti ş.a.m.d. Generaţia mai vârstnică nu prea înţelegea acest val de zgomot infernal care poate fi numit oricum, numai nu muzică. Însă era un val venit şi betonat odată cu aşa-zisa renaştere naţională. După 2000, nirvaniştii şi prodigiştii crescuseră mari deja, iar în locul lor venise un alt fel de iubitori de muzică – voroniniştii. Aceştia erau în stare să asculte trâmbiţa bătrânului general zi şi noapte, fiind tot mai cuprinşi de ură „patriotică” faţă de istoria naţională, valorile democratice, limba română, neamul românesc ş.a.m.d.
Dacă nirvaniştii şi alte segmente de acest gen sunt formate în majoritate din tineri, atunci voroniniştii au o medie de vârstă impunătoare – de la 15 la 70 de ani. Voroniniştii bătrâni sunt cei care visează zi şi noapte la refacerea URSS, rândurile interminabile la cârnaţ şi revenirea la limba rusă la nivel oficial. Vă daţi seama că, la 70 de ani, omul se simte frustrat, dacă nu chiar prost atunci când este întrebat de câţi ani locuieşte aici şi de ce nu cunoaşte o boabă în limba română. Deseori voroninistul bătrân răspunde cu „a mne ne nujen vash rumînskii iazîk” în astfel de situaţii, însă, în adâncul sufletului oricum se simte retardat. Şi mai retardat se simte voroninistul bătrân când vine să-şi ia cetăţenia românească şi, ajuns la consulat, întreabă: „Izvinite, gde nado jurământ podavati?”. Ura voroninistului faţă de tot ce este românesc nu se aplică asupra unui singur lucru – asupra paşaportului românesc.
Voroniniştii de vârstă medie sunt un pic altfel. Aceştia abia au apucat apusul URSS şi şi-au format valorile şi principiile de viaţă răsfoind ziarul „Comunistul” şi urmărind ziua împrejur postul de „televiziune” NIT. Nu este vina lor că sunt aşa, în lipsa altor ziare şi a altor posturi tv, voroniniştii au fost spălaţi pe creiere atât de tare de propaganda comunistă, încât un alt Dumnezeu decât Vera Terentieva pentru ei nu există. Voroniniştii de vârstă medie iubesc „stabilitatea”, indiferent dacă asta înseamnă viaţă la limita sărăciei, ea este oricum mai acceptată decât „haosul politic”. Voroninistul de vârstă medie îşi spune aşa: „Mai bine stabilitate, pace şi sărăcie, decât concurenţă capitalistă nebună într-un sistem unionist-fascist”.
Voroniniştii din aripa tânără sunt cei mai romantici dintre toţi voroniniştii. Aceştia îl poartă pe Che Guevara pe tricou şi cred până acum în menirea umană a socialismului. Voroniniştii tineri nu au dat niciodată cu sapa pe dealurile colhozurilor şi nimeni nu le-a spus să-şi scoată cercelul din ureche pentru că nu corespunde ideologiei partidului. Voroniniştii tineri nu ştiu cum e să fii arestat de miliţie pentru că porţi blugi şi ai o casetă cu „The Beatles” în geantă. Voroniniştii tineri au uitat istoria pe care au învăţat-o la şcoală şi preferă istoria şi limba lui Voronin. Pentru că aşa e mai „cool”, pentru că Che era cool.
P.S. Pe 2 septembrie, exact când Transnistria îşi sărbătorea 21 de ani de independenţă, la Chişinău a avut loc o conferinţă intitulată „Campania de Est”: românismul agresiv – de la începutul secolului XX până în prezent”. Presa (în afară de lichelele voroniniste) a tăcut în linii generale şi, dacă nu erau bloggerii, cu siguranţă avea să trecem tacit şi peste asta. Acum mă întreb ce titulatură s-ar potrivi guvernanţilor noştri sub nasul cărora se petrec astfel de conferinţe care neagă limba şi istoria neamului şi ne spun că sub papucul Rusiei este cel mai bine? Ce fel de guvernanţi nu mişcă un deget atunci când jurnaliştii noştri sunt închişi în temniţele lui Smirnov? Ce fel de guvernanţi sunt aceştia care îl lasă pe bolşevicul de Klimenko să meargă la sărbătorirea independenţei Transnitriei şi nu-l arestează pentru atentare la distrugerea statalităţii moldoveneşti? Nu cred că aş găsi termenul potrivit în limba română, însă ştiu unul potrivit în limba rusă – loh. Şi încă ceva: „loh – eto sudiba”, dragii guvernanţi.
Marin Basarab
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
