Ziua mondială a vieţii sălbatice
Leii, tigrii, gheparzii, pumele, leoparzii, jaguarii etc. sunt printre cele mai recunoscute şi admirate feline mari din întreaga lume. Astăzi, aceşti faimoşi prădători înfruntă numeroase şi variate ameninţări, majoritatea fiind cauzate de activităţile umane. Astfel, populaţiile de feline sunt în scădere din cauza pierderii habitatului care duce, ulterior, la pierderea hranei, a conflictelor cu oamenii, a braconajului şi comerţului ilegal, acţiuni în urma cărora felinele sunt ucise. De exemplu, populaţia de tigrii a scăzut cu 95% în ultimii 100 de ani, iar populaţia leului african a scăzut cu 40% în doar 20 de ani. Există, însă, o serie de măsuri în curs de desfăşurare în vederea încetinirii acestui declin. Specii ale marilor feline se întâlnesc în Africa, Asia, în nordul, centrul şi sudul continentului american.
Ziua mondială a vieţii sălbatice 2018 oferă şansa creşterii gradului de conştientizare a situaţiei acestor feline mari şi de a sprijini acţiunile globale şi naţionale care sunt în desfăşurare, pentru salvarea acestor specii reprezentative ale regnului animal de pe Terra.
La 20 decembrie 2013, în cadrul celei de-a 68-a sesiuni, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 3 martie, drept Ziua mondială a vieţii sălbatice. Data de 3 martie reprezintă adoptarea, în 1973, la Washington, a Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie – CITES, un tratat multilateral ce are ca scop protecţia plantelor şi animalelor aflate în pericol şi monitorizează activităţile de comercializare pentru nu fi pusă în pericol supravieţuirea speciilor.
Prin Convenţia de la Washington sunt protejate aproximativ 5.000 de animale şi peste 28.000 de plante. Aceste specii sunt catalogate în trei anexe pe baza gradului de periclitate al fiecăruia. Conform prevederilor CITES, comerţul internaţional cu specii de floră şi faună sălbatică este reglementat printr-un sistem de permise şi certificate, care asigură controlul acestor operaţiuni.
Pe baza acestor raţiuni, toate statele membre ale sistemului Naţiunilor Unite, precum şi alte organizaţii internaţionale, societatea civilă, organizaţii non-guvernamentale, dar şi simpli cetăţeni, sunt invitate să observe şi să se implice în această sărbătoare globală a vieţii sălbatice. Totodată, comunităţile locale pot avea un rol pozitiv în oprirea comerţului ilegal cu floră sau faună sălbatică. În plus, secretariatul CITES în colaborare cu alte organizaţii ONU facilitează implementarea la nivel global a Zilei mondiale a vieţii sălbatice.
Prima ediţie a Zilei mondiale a vieţii sălbatice a fost sărbătorită la 3 martie 2014. În 2015, ziua s-a desfăşurat sub tema ”Este timpul să acţionăm împotriva crimei asupra faunei şi florei sălbatice!”, iar în 2016 ziua a fost marcată sub titlul ”Viitorul vieţii sălbatice se află în mâinile noastre”, elefanţii africani şi cei asiatici aflându-se în centrul unei campanii globale de oprire a dispariţiei celor mai mari mamifere de pe Pământ.
În 2017, tema Zilei mondiale a vieţii sălbatice a fost „Ascultaţi vocile tinere!”, mesajul îndreptându-se către cei mai tineri locuitori ai planetei, cu vârste cuprinse între 10 şi 24 de ani, în vederea încurajării acestora, ca viitori lideri şi factori de decizie, de a acţiona atât local cât şi global în vederea abordării ameninţărilor majore îndreptate împotriva faunei sălbatice, inclusiv asupra schimbării habitatelor, a exploatărilor excesive sau a traficului ilicit. Angajarea şi responsabilizarea tinerilor sunt două obiective extrem de importante pe agenda Organizaţiei Naţiunilor Unite.
CITES reprezintă unul dintre cele mai importante organisme mondiale în ceea ce priveşte conservarea biodiversităţii prin reglementarea comerţului internaţional cu floră şi faună sălbatice pe cale de dispariţie. Sărbătorirea acestei zile la 3 martie, reprezintă totodată gradul de conştientizare a naturii sălbatice, dar şi de recunoaştere a rolului important pe care îl are CITES: oferă certitudinea că schimburile comerciale internaţionale nu ameninţă supravieţuirea speciilor.
Sursa: Un.org