La întâlnirea sa cu preşedintele Vladimir Putin, oficialul american s-a declarat onorat să se afle la Moscova înaintea celebrării Zilei Victoriei, a trecut prin Piaţa Roşie şi s-a întâlnit cu veteranii Armatei Roşii, a subliniat sacrificiile enorme ale Uniunii Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. John Kerry s-a folosit de exemplul acestui război pentru a spune la întâlnirea cu Serghei Lavrov că în ciuda unor diferenţe, cele două mari puteri pot colabora într-o serie de probleme ca Siria, Iran, Afganistan, Coreea de Nord. Fraza spusă de John Kerry în faţa lui Putin – „Cred că mulţi oameni din Statele Unite şi din alte părţi nu sunt pe deplin conştienţi de enorma contribuţie a Rusiei, de uimitoarele sacrificii şi imensul efort făcute în calitate de partener, de aliat, pentru câştigarea acelui război” – mi-a amintit de recentul film documentar al regizorului Oliver Stone, „Istoria nespusă a Statelor Unite”.
Oliver Stone şi John Kerry împărtăşesc acelaşi trecut de veterani decoraţi ai războiului din Vietnam şi oponenţi ai acestui război. Iar filmul lui Oliver Stone, lansat pe 6 octombrie 2012, prezintă o reluare nealterată a tezelor sovietice cu privire la al Doilea Război Mondial. Documentarul se întinde pe 10 episoade şi tratează istoria relaţiilor internaţionale ale Statelor Unite în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Însă punctul de plecare este cel mai important: intrarea Statelor Unite pe scena globală ca mare putere în urma Războiului Mondial. Iar Uniunea Sovietică şi Stalin primesc în acest documentar un tratament preferenţial. Nu sunt amintite nici măcar în trecere crimele din Uniunea Sovietică, deportările şi epurările, milioanele de oameni căsăpiţi pentru că nu împărtăşeau ideologia luptei de clasă. Stalin este prezentat drept un dictator dur, însă acţiunile sale sunt motivate de situaţia excepţională a războiului. Doar că Oliver Stone trece în fugă asupra modului în care s-a ajuns la conflict, este drept că sunt menţionate anexările teritoriale ale Uniunii Sovietice (doar ţările baltice şi Polonia, Basarabia doar se înroşeşte pe o hartă, nici nu merită o menţiune verbală!). Pactul Ribbentrop-Molotov este scuzat rapid prin aceea că Franţa şi Marea Britanie au „abandonat” Uniunea Sovietică în faţa Germaniei naziste. Marea Britanie şi Churchill primesc un frecuş aspru de la Oliver Stone pentru reticenţa de a colabora cu Uniunea Sovietică (nu este amintită cererea lui Stalin, făcută încă din iarna anului 1941, ca Marea Britanie să recunoască toate cuceririle sovietice din Europa de Est dinainte de declanşarea invaziei naziste!).
Despre ce victorie vorbim? Stalin a ciopârţit Europa mână în mână cu Hitler, însă victoria aparţine propagandei sovietice, chiar prin filmul lui Oliver Stone. Acţiunile ostile ale Uniunii Sovietice dinainte de invazia nazistă sunt şterse cu buretele în numele sacrificiilor din timpul războiului (care nu pot fi contestate). În mod ciudat şi pervers, Marea Britanie (care a respectat până la capăt principiul păcii) devine cumva vinovată că nu a deschis al doilea front european în momentul şi condiţiile impuse de Stalin! Victoria din război devine o victorie a propagandei care are efecte în discuţiile politice actuale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
