Primul pas pe calea transformării spirituale – trezirea conştiinţei

Trebuie să fim conştienţi de faptul că această călătorie spirituală pe care o parcurgem în această viaţă este o continuare a tuturor călătoriilor spirituale pe care le-am parcurs de-a lungul existenţelor noastre anterioare, fiind mai mult sau mai puţin conştienţi de acest lucru.

În zilele noastre cei mai mulţi oameni sunt preocupaţi de cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor fizice şi a aspectelor materiale cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi, dar sunt aproape complet ignoranţi în ceea ce priveşte propria fiinţă şi potenţialul benefic extraordinar ce este adormit în ei înşişi. Pentru ei, lumea în care trăiesc şi există este cea exterioară, ceea ce se vede şi ne înconjoară. Dacă ar fi să-i întrebăm cine sunt, ei ar începe să se descrie prin numele lor, prin ocupaţia, forma sau starea în care se găsesc în acea perioadă a vieţii, prin ce au fost sau vor să devină, sau prin diferite aspecte neesenţiale cu care se identifică mintea lor. Alţii, interesaţi într-o anumită măsură de aspectele spirituale, vor spune că sunt spirit divin sau suflet nemuritor, sau se vor descrie folosind alte concepte mai mult sau mai puţin interesante sau spirituale, pe care mintea lor le-a adoptat şi cu care au ajuns să se identifice, fără însă a le cunoaşte în profunzime.

Tocmai de aceea, asistăm la o situaţie paradoxală – fiinţele umane sunt capabile să călătorească în spaţiul cosmic, dar ignoră ceea ce se află în profunzimea fiinţei lor, sau se scufundă în cele mai adânci oceane, dar nu reuşesc să plonjeze în ele însele, rămânând insensibile la comorile ce zac în străfundurile sufletului. Identificându-se complet cu personalitatea egotică limitată, efemeră, nici nu bănuiesc cine sunt în realitate ele însele, care este natura lor esenţială. Din această perspectivă, putem spune că cele mai multe fiinţe umane, chiar aflate în stare de veghe, sunt profund adormite.

Egoul ne dă iluzia că avem o anumită personalitate, că suntem limitaţi de timp şi spaţiu, deşi tot el ne împinge să acţionăm ca şi cum am avea la dispoziţie tot timpul din lume şi ne face să credem că nimic nu poate sta în calea împlinirii dorinţelor noastre lumeşti. În mod obişnuit, egoul este cel care gândeşte, vorbeşte, el îşi însuşeşte trăirile şi acţiunile noastre şi tocmai de aceea este absolut necesar să-i cunoaştem mecanismele de funcţionare, pentru a nu mai cădea iar şi iar în capcana identificării cu el, considerându-l adevărata noastră natură.

Atunci când începem să observăm starea de inconştienţă ce ne caracterizează, starea de adormire în care ne aflăm, cea care ne face să realizăm această observare este chiar conştiinţa noastră, ce va determina gradat procesul de trezire spirituală. Tot ceea ce trebuie să facem atunci este să lăsăm lumina conştiinţei să ne pătrundă întreaga fiinţă. Astfel, vom realiza că de fapt noi suntem una cu acea lumină, vom începe să căutăm adevăratul sens al existenţei noastre şi vom descoperi adevăruri spirituale divine. Treptat, omul vechi se va transforma într-un om nou ce va pune bazele unei umanităţi înţelepte. Ceea ce veţi percepe va fi diferit, va fi într-o lumină mai bună şi va scoate din voi tot ceea ce este mai bun.