Ce am aflat eu despre cântărețul Ion Paladi, ministrul Boris Focșa și Lucia Culev de la primărie?

Ca și prin alte zone, avem talente, dar nu avem caractere. În artă în general și în muzica populară în special a avea caracter înseamnă a-ți asuma deschis identitatea națională și a o promova, nu numai la un pahar de vorbă în cercul amicilor, ci și în sălile arhipline. Spectacolul de duminică de la Palatul Național, dat cu ocazia lansării CD-ului „Dorul Basarabiei”, a anunțat că în cultura noastră a mai apărut un talent și un caracter – cântărețul Ion Paladi. Autorul șlagărului „Bine-i șade mesei mele” anunță de fapt că în folclorul nostru muzical se afirmă o nouă generație de cântăreți, dar nu dintre cei „comerciali”, ci profund naționali, ca exponenți ai unei singure spiritualități – românești. 

În multe privințe, spectacolul de duminică a fost o reușită incontestabilă. Și regia, și scenografia, și scenariul propriu-zis – totul a fost original și realizat cu mult bun-simț artistic. Însuși Ion Paladi a fost firesc și proaspăt, sincer și convingător. „Dorul de Basarabia” a ridicat sala în picioare și a iscat lacrimi în ochii publicului. A fost, bineînțeles, și tradiționala linguriță de dohot care, slavă Domnului, nu a afectat butoiul cu miere. Nu mă refer doar la textul prea emfatic și ermetic al prezentatorilor, ci, în primul rând, la lipsa ministrului Culturii, Focșa. Mă întreb și eu, cum se întreabă majoritatea cântăreților, actorilor ș.a.m.d.: cu ce se ocupă, în general, omul acesta, că numai de cultură nu? Nu doresc să deplasez subiectul în zona politicului și să mă refer la scandalul în care este implicat. Să rămânem strict în zona atribuțiilor funcționale ale unui ministru al Culturii. Am observat nu o singură dată că Focșa nu e prezent la evenimentele culturale de rang național, la care prezența ministrului Culturii nu numai că ar fi obligatorie, dar și de bun-simț. Aceasta se referă și la concertul de duminică la care a participat legenda cântecului românesc Sofia Vicoveanca. Eu înțeleg că Focșa e ministru, om mare, dar oare Sofia Vicoveanca și Nicolae Botgros, luați la un loc, plus Ioana Căpraru, Nicolae Glib ș.a.m.d. nu fac cât un ministru al Culturii?

Există o nemulțumire generală în sânul oamenilor de cultură față de acest ministru. Există atâția oameni talentați și pricepuți care ar putea veni în locul lui Focșa și care, în sfârșit, s-ar ocupa de managementul culturii, nu al propriilor afaceri. Înțeleg, e vorba de faimosul algoritm, dar oare PD nu poate găsi în locul lui Focșa un om care cel puțin să nu urască cultura și oamenii de cultură?

Într-o ordine de idei similară, vreau să mă refer și la șefa Direcției cultură a Primăriei Chișinăului, Lucia Culev. Dumneaei a apărut în sală, mi se pare, la sfârșitul spectacolului, cu paltonul pe mână, a urcat direct în scenă și a rostit un „cuvânt de felicitare” care, pe mine, m-a dat gata. Ca să demonstreze cât de mult îl iubește primarul Dorin Chirtoacă pe cântărețul Ion Paladi, Lucia Culev l-a lăudat că acesta privește de vreo șapte ori pe zi videoclipul „Dorul Basarabiei”. Un vecin de scaun a replicat imediat: acum înțeleg de ce e atâta mizerie în acest oraș… Cunosc opinia mai multor oameni din cultură care sunt nemulțumiți de modul în care funcționara de la primăria capitalei administrează domeniul încredințat și comunică cu reprezentanții culturii. Misiunea unui „ministru al culturii” municipal nu este numai să obțină „sponsorizări” de la primarul general pentru unii, selectați, se pare, uneori, tot pe criterii de partid sau să înmâneze diplome când șeful ei lipsește…

A mai spus ceva Lucia Culev și despre „unirea cu România”. Sfânt lucru unirea, nu se discută. Dar aș dori să precizez ceva: dacă se va decide ca Actul Unirii să fie semnat la Chișinău, am putea avea unele probleme. Mă gândesc îndeosebi la drumurile proaste din capitala celui de-al doilea stat românesc. Politicienii din primul stat românesc, alintați cu drumuri bune, dând de străzile noastre bombardate și murdare, ar putea să facă stânga-mprejur chiar la intrarea în oraș, fără să semneze istoricul Act. De aia zic eu că cu Unirea nu se glumește. Ca să nu glumim, hai să-i ajutăm, deocamdată, să civilizăm acest oraș, iar pe toți oamenii de cultură din Chișinău să-i ajutăm să facă ceea ce au făcut duminică la Palatul Național Nicolae Botgros și Ion Paladi…