Cultul lui Sân Petru (foto) explică popularitatea numelui la români. Având o răspândire mare, numele a dat naştere unei numeroase familii de variante, forme derivate şi hipocoristice, apărute pe teren românesc sau împrumutate din limbi vecine, o mare parte din ele circulând ca prenume, iar altele ca nume de familie. Este atestat din sec. al XIV-lea cu formele: Petru, Petre, Pătru, Pătraş, Petrilă, Petric, Petrici, Petrina, Pătraşcu, Petriman, la care s-au mai adăugat în secolele următoare: Petrache, Petriceico, Petruş, Petrovina etc., etc. În perioada contemporană forma oficială este Petru. Petrea este o formă populară, iar Petre şi Pătru forme munteneşti. De la diferite forme ale prenumelui Petru au provenit şi numirile de localităţi: Petreni, Petreşti, Petricani, Petruşeni, Petrunea.
Numele Petrici provine de la Petru cu suf. de origine slavă -ici, sufix care la sârbi şi la ruşi formează patronime, numele după tată, cunoscutul nouă otcestvo (Ilici, Luchici, Nichitici, Fomici etc.). Şi în actele slavo-române din sec. XIV şi XV numele cu suf. -ici aveau rolul de patronime, numai că nu se mai pot distinge cazurile când numele slav a fost împrumutat în această formă şi când sufixul a fost adăugat de un diac la un nume românesc. De ex.: Babici, Bârlici, Radici, Stroici. Şi asta de aceea că diecii (cei care scriau actele) slavizau patronimele. Drept dovadă serveşte faptul că sunt atestate paralel numele cu -ici şi fără -ici: Albu, Badea, Boldu, Bradu, Capotă, Şerbu etc. şi Albici, Bădici, Boldici, Bradici, Căpotici, Şerbici.
Astfel şi numele Petrici, fie că a pătruns de la slavi sau a fost format în română de la Petru cu suf. -ici, sensul lui iniţial a fost „al lui…, fiul lui Petru”.
Azi în republică sunt atestate 166 de persoane cu numele Petrici.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
