Evul şi Evula au devenit nume creştine. Evul este atestat în calendarul catolic, iar Evula, care a fost şi numele mamei Sf. Pantelimon, e pomenit în calendarul ortodox la 30 martie (stil nou). De la Evul, prin afereza lui E, a apărut forma Vul, la care, în onomastica românească s-a adăugat sufixul diminutival-dezmierdător -uţ(ă), astfel apărând formele Vuluţ şi Vuluţă, atestate documentar. În documentele Orheiului este atestat Ioan Vuluţ, copist al unui suret (copie sau traducere a unui act), la 1793. La 1774, în satul Onişcani, ţin. Orhei sunt înregistrate mai multe persoane cu numele Vuluţă: Toader Vuluţă, Dumitru Vuluţă, Ioniţă Vuluţă, Aftenii Vuluţă, toţi volintiri, şi Ion, nepot lui Vuluţă, mazil. În satul Bieşti este înscris Grigore Vuluţă, vornic. La 1780 este atestat un Toader Vuluţă, mazil, care a participat la hotărnicia moşiei Oneşti, ţin. Orhei. Un Iordache Vuluţă ce legalizează copii după acte domneşti apare în documentele basarabene la 1818, 1822. În vorbirea curentă, datorită alternanţei vocalelor (u-ă-a) au apărut variantele Văluţă şi Valuţă.
Azi, în republică, cu numele Vuluţă sunt înregistrate 29 de persoane, cu numele Văluţă – 39 şi cu numele Valuţă – 35 de persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
