REPORTAJ. În vizită la o fabrică de înghețată

Ca să aflăm acest lucru, am mers la o fabrică specializată din Chișinău și am urmărit misteriosul proces de producere. În timpul excursiei angajații ne-au arătat cum funcționează fiecare utilaj în parte și ne-au servit desigur cu înghețată.

Cine o fi inventat acest delicios desert nu știe nimeni. Dar primele atestări ale înghețatei datează cu peste două mii de ani în urmă. Aceasta era pregătită în China din orez bine fiert în lapte, cu multe arome, iar compoziția era pusă apoi la răcit în zăpadă. Rețeta amestecului de lapte cu fructe înghețate a fost adusă din Extremul Orient în Europa de către vestitul călător Marco Polo.

În Țările Române acest deliciu alimentar a fost gustat pentru prima dată la curtea lui Constantin Brâncoveanu. De atunci și până acum tehnologia de preparare a înghețatei s-a schimbat mult, aceeași a rămas probabil doar plăcerea pe care o au cei care se delectează cu acest desert. Ca să vedem cum se prepară „arma” contra caniculei, noi am mers la Ciao Cacao, companie care este pe piața de profil deja de 4 ani, iar acolo am aflat că în R. Moldova se vinde și înghețată cu alcool.

Înghețată moldovenească făcută după tehnologie italiană

În interiorul întreprinderii se menține mereu o temperatură stabilă și este suficient de răcoare. În secția unde „ia naștere” înghețata se pune un mare accent pe curățenie, de aceea a trebuit să îmbrăcăm halate speciale și doar după asta ni s-a permis să intrăm. Inițial ne gândeam că vom găsi o mașinărie gigantică unde se amestecă toate ingredientele și peste tot curg șiroaie de înghețată, dar n-am avut parte de această imagine. În secție erau doar două femei și câteva utilaje mici, iar acolo se întâmpla tot procesul.

Elena Purici, tehnolog la fabrica de înghețată, s-a oferit să ne povestească pas cu pas cum prinde viață această bunătate. „Noi facem înghețata conform unei așa-numite tehnologii italiene. Aceasta nu este industrială, deoarece o producem doar atunci când avem comenzi și, de regulă, o pregătim în cantități relativ mici. Ingredientele folosite pentru prepararea ei sunt zahărul, laptele obișnuit, puțin lapte uscat, lapte condensat și ulei țărănesc. Acestea sunt toate naturale și sunt folosite, din câte cunosc, doar de întreprinderea noastră. Ingredientele date sunt destul de scumpe, iar alte companii, pentru ca să economisească bani, folosesc ulei de palmier pentru că acesta este mult mai ieftin”, subliniază tehnologul întreprinderii și ne invită să urmărim cum și cât de repede se întâmplă tot procesul.

Înghețată fără îndulcitori și coloranți

Atunci când sunt pregătite toate ingredientele, acestea sunt turnate într-un aparat care le amestecă și le pasteurizează (încălzirea până la 85 de grade și nimicirea tuturor bacteriilor din produsele folosite). După ce se formează așa-numita pastă, care stă la baza înghețatei, aceasta este răcită în aparat și, ulterior, mutată într-un alt loc unde este treptat înghețată. Totodată acolo are loc saturația producției cu aer, care îi oferă un volum mai mare la final.

„Tehnologia noastră nu necesită ca producția să stea în frigider o perioadă mai lungă, la fel cum se petrece în fabricile mari, pentru că noi vindem repede tot ce avem”, spune Elena Purici. Fiecare companie are secretele sale, pentru ca produsul să fie diferit și gustos. Aici secretul îl constituie pastele italiene din care, după ce sunt amestecate cu bază de înghețată, se obține un produs delicios cu gust cocos, mango, căpșună etc.

„Italienii au niște reguli stricte, ei nu folosesc îndulcitori și coloranți chimici, de aceea gustul înghețatei noastre diferă de restul și, prin urmare, ea este mai scumpă decât altele. Proprietarul întreprinderii pune accent pe calitate, iar ca să faci un produs calitativ trebuie să investești mai mult”, recunoaște tehnologul.

În secția de preparare a înghețatei lucrează câte două femei din trei în trei zile. Ele gustă această bunătate ori de câte ori doresc. După cum a menționat amuzată una dintre cele două angajate: „degustăm pentru că trebuie să verificăm dacă se potrivește normelor”. De asemenea, angajații din secție pot cumpăra înghețată la un preț mult mai mic decât la chioșcurile din parc.

După ce înghețata este gata, aceasta este distribuită în diferite localuri, dar și în punctele speciale de vânzare. Aceasta este comercializată în cornete produse din făină, zahăr și un pic de sare. Rezultatul este o bunătate care trosnește în dinți la fel ca posmagul.

„Unii preferă experimentele”

Cât privește gradul de solicitate a înghețatei pe piață, Elena Purici a făcut o observație extrem de curioasă. „Moldovenii se împart în două categorii: conservatori și inovatori. Primii acceptă doar înghețata clasică pe care o mâncau în copilărie, ceilalți însă abia așteaptă să apară ceva nou, pentru că vor să experimenteze cu diferite gusturi”, subliniază tehnologul principal.

Recent, întreprinderea pe care am vizitat-o a lansat și câteva linii cu înghețată care conține alcool. Angajații spun că cei care sunt la volan și copiii nu se pot desfăta cu această delicatesă. Chiar și așa, înghețata cu „tărie” este deja pe placul oamenilor.

Unele din cele mai folosite feluri de înghețată sunt cele care conțin vanilie, ciocolată, căpșuni și vafele. În lume există și alte sortimente de înghețată cu șuncă, pește, pâine neagră, apă de trandafiri, ficat de gâscă, caviar, caracatiță, cartofi, cărbuni, morcovi, porumb etc. care sunt consumate de un număr redus de oameni și sunt categorisite drept „ciudate”.

Până în anul 1800, înghețata a fost un desert rar și exotic de care se puteau bucura doar elitele. O dată cu inventarea aparatelor frigorifice, producerea acestui delicios desert a devenit foarte rapid o industrie înfloritoare în toată lumea, iar noile invenții au înlesnit creativitatea comercianților în dezvoltarea numeroaselor variante de înghețată.