Deoarece respiraţia influenţează sistemul nervos al corpului uman, maeştrii taoişti au observat că emoţiile influenţează modul în care respirăm. Când suntem furioşi, respirăm greu. Când suntem trişti, simţim că ne sufocăm. Când suntem fericiţi, respiraţia devine uşoară. Când suntem liniştiţi, respiraţia noastră este prelungă. În practica taoistă şi budistă respiraţia este de patru feluri:
1. Vijelioasă, după cum îi spune şi numele, acest tip de respiraţie apare după un exerciţiu fizic sau după o muncă grea când începem să gâfâim, provocând cu uşurinţă oboseala.
2. Zgomotoasă, deoarece şi ceilalţi o pot auzi. Acest tip de respiraţie apare ca urmare a unor emoţii puternice sau a bolii şi poate provoca tensiuni în corp şi blocaje energetice.
3. Energetică, ea fiind atât de uşoară încât nu poate fi auzită decât de către „proprietar”, conducând la o stare de toropeală sau somn.
4. Tăcută, silenţioasă, încât nu poate fi auzită nici chiar de către „proprietar”. Aceasta este respiraţia adecvată stării Qigong şi, când ai reuşit să respiri în acest fel, se poate considera că ai ajuns la nivelul de începător în Qigong.
Respiraţia „tăcută” poate fi experimentată cu uşurinţă în timpul meditaţiei. În stare de meditaţie profundă, sunetul respiraţiei dispare. În acel moment, un observator extern nu va mai putea preciza dacă persoana ce meditează mai respiră sau nu. Atenţie însă, nu încercaţi să vă opriţi respiraţia în mod intenţionat. Acest lucru poate cauza traume serioase.
Antrenamentul respiraţiei trebuie să se desfăşoare sub îndrumarea unei persoane care a atins cel puţin al patrulea stadiu al respiraţiei. Nu e de mirare că mai tuturor elevilor li se dă următorul sfat cu privire la respiraţie în Qigong, dar şi în Tai Chi: „respiră natural”. Acesta nu e un sfat rău, dar nici unul bun. A respira natural, înseamnă pentru majoritatea începătorilor să continue să respire aşa cum fac de obicei. Pentru a începe cu adevărat „antrenamentul” respiraţiei, trebuie observate obiceiurile nesănătoase ce ţin de respiraţia proprie, dar şi partea superioară a trunchiului, umerii şi regiunea gâtului. Lucrul cu respiraţia nu implică influenţe din afară. Diferitele etape pe care le parcurge respiraţia apar în mod natural, pe măsură ce se câştigă experienţă în practica Qigong şi a exersării respiraţiei.
Scopul respiraţiei este să aducă vitalitate şi oxigen în sânge. Dar există şi multe alte aspecte cruciale în ceea ce priveşte respiraţia: de exemplu, ajutorul dat inimii în acţiunea acesteia de a pompa sângele, dirijarea emisiei de hormoni endocrini, precum şi mişcarea lichidului cerebral prin şira spinării.
Respiraţia liberă, fără nicio inhibiţie se întâlneşte rar. Dacă aveţi norocul să respiraţi în acest fel, veţi resimţi valuri de bucurie răspândindu-se încet în tot corpul. Pentru a elibera respiraţia, trebuie să retrăim momentul traumatic al naşterii noastre. Pentru majoritatea oamenilor, prima respiraţie a fost însoţită de durere şi teamă. De obicei, doctorul care asistă naşterea loveşte cu palma fundul sau spatele bebeluşului. Astfel, la ieşirea din căldura şi întunericul pântecului mamei, prima respiraţie este însoţită de un anume şoc şi de teamă. Nu e de mirare, deci, că mulţi dintre noi respirăm foarte greu. Prima respiraţie îşi pune amprenta pe modul de respiraţie pe care îl folosim uneori toată viaţa. Dacă vă număraţi printre cei născuţi într-o piscină, sub apă, sunteţi printre puţinii norocoşi care s-au născut şi au respirat fără durere. De aceea, copiii care s-au născut astfel şi cărora li s-a permis să respire pentru prima dată lângă mama lor, fără a li se tăia cordonul ombilical, vor avea o viaţă mult mai sănătoasă şi mai fericită.
Respirația este o formă de nutriție și așa cum mâncăm trebuie să mestecăm încet, la fel când respirăm trebuie să „mestecăm” aerul. Când inspirăm, trebuie să reținem aerul mult timp până când plămânii (care sunt un fel de stomac) au asimilat complet substanțele nutritive. Dacă eliminăm aerul prea rapid, eliminăm, în același timp, toate aceste substanțe înainte de a putea reține elementele utile.
Timpul Suplimentul Femeia
