O întrebare pentru Academie: ce înseamnă sexi?
Constantin Tănase
• Dicţionarele explicative, leneşe şi prudente după natura lor, înregistrează noile cuvinte sau sensuri ce apar în limbă, cu multă întârziere, de câteva decenii. Situaţia e explicabilă, lexicografii (alcătuitorii de dicţionare) dorind să se asigure dacă noile apariţii au devenit fapte de limbă sau rămân a fi fapte de vorbire. Colegul meu Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie al Academiei, ştie despre ce vorbesc.
• Revoluţia Internetului a născut un limbaj special, englezesc, punând limbile naţionale în faţa unor probleme dificile. Naţiunile mai „conservatoare” - francezii, nemţii, armenii - nu preiau acest limbaj în original, ci încearcă să traducă termenii, folosind resursele propriilor limbi. Româna, ospitalieră ca şi poporul care a creat-o, nu-şi face probleme pe această temă, a deschis larg porţile şi anglo-saxonismele se comportă în limba română mai ceva ca la ele acasă - ca minorităţile naţionale în R. Moldova.
• Am organizat un mic sondaj cu vorbitori nativi ai limbii române de la ţară. Îl întreb pe un cunoscut, om simplu de la sat: ce înseamnă blog? El se gândeşte puţin şi răspunde: aista a fost ministru, nu? Era unul Pârlog anul trecut, împreună cu Voronin... Pe o femeie de la ţară o întreb: ce înseamnă femeie sexi? Răspunsul a fost scurt prompt şi genial: curvă. Le arată la televizor.
• Niciun dicţionar explicativ al limbii române nu înregistrează terminologia bloggerilor, a utilizatorilor de internet în general. Eu înţeleg de ce. Şi colegul meu Vasile Bahnaru, directorul Institutului de Filologie al Academiei, înţelege. Poate e cazul ca noile terminologii apărute în ultimele decenii să fie ordonate, sistematizate, adunate într-un dicţionăraş care să fie pus la dispoziţia liceenilor, studenţilor, ziariştilor ş.a.m.d.? Nu mai întoarcem noi cursurile râurilor, dar un pic de ordine am face totuşi în acest domeniu. Afirm aceasta bazându-mă pe faptul că, dacă un Voronin a îmbătrânit şi aşa şi n-a înţeles că se rosteşte buget, nu bujăt, alţii, mai tineri şi mai şcoliţi ca el, nu ştiu cum să rostească de o manieră corectă termeni englezeşti pe care-i folosesc de zeci de ori pe zi.
• Dacă până aici am vorbit mai mult despre limbă, în continuare aş dori să vorbesc mai mult despre politică. • O anomalie la care asistăm de două decenii şi care se produce în Parlamentul Republicii Independente Moldova e următoarea: mai mulţi deputaţi, dintre cei mai patrioţi şi statalişti, vorbesc în limba rusă. Acest fapt, prin sine, este o expresie a dispreţului lor faţă de acest popor şi acest stat; mai departe însă e şi mai interesant: pentru „deservirea” lor sunt plătiţi traducători speciali - plătiţi din banii noştri, ai contribuabililor. Deci lui moş Ion de la ţară statul îi taie şi din pensie un procent, ca să aibă de unde plăti „deservirea lingvistică” a unui Tkaciuk, Mişin ş.a. Nu este oare asta o adevărată anomalie politică? Bunul meu cunoscut, Mihai Ghimpu, ştie de ce pun această întrebare.
• Doamne, Doamne, ce proşti mai suntem noi, moldovenii! Se ştie că aceşti deputaţi, „nevorbitori de română”, învârt milioane, iar noi le plătim din zdrenţele noastre profundul lor dispreţ faţă de noi. Şi tot noi suntem cu paguba şi păcatul, fiind etichetaţi intoleranţi, radicali, naţionalişti, fascişti…Cu certitudine, bunul meu cunoscut Mihai Ghimpu ştie că am dreptate…
