Deși românii au fost despărțiți sute de ani în mai multe state asta nu i-a împiedicat să aibă un spațiu cultural comun, unit mai ales prin limba română.
Supărații pe identitatea românească gândesc simplu: România a apărut ca stat în 1878, Basarabia era atunci în componența Imperiului Rus – deci, basarabenii nu au nimic de-a face cu românii și România. Și cu atât mai puțin au de-a face cu limba română.
Însă identitatea românească de la Nistru până la Tisa a fost alcătuită vreme de sute de ani. Să luăm un exemplu arid, puțin interesant din istorie: evoluția legislației medievale românești. Până la reformele fanariote din secolul al XVIII-lea, românii din Țara Românească, Moldova și Transilvania au folosit în justiție legislația bizantină, pravila cea mai răspândită fiind Nomocanonul lui Matei Vlastares – o colecție a tuturor infracțiunilor ordonate alfabetic, alcătuită în anul 1335. Nomocanonul lui Vlastares a fost tradus în slavonă în anul 1342 în Serbia și la scurtă vreme a trecut la nordul Dunării, fiind folosit de români. Cea mai veche copie românească a acestei legi datează din anul 1452, fiind alcătuită la Târgoviște, însă cu siguranță a pătruns printre români mai înainte de acest an. O altă copie a acestei legi a fost făcută în anul 1474 din porunca lui Ștefan cel Mare – iar când vorbim de aceste copii manuscrise trebuie să ne gândim că a existat un original mai vechi, uzat de prea multă folosință.
Nomocanonul lui Vlastares acoperea chestiuni de drept civil, drept penal și drept comercial care erau aplicate la fel în Moldova și Țara Românească – o uniune legislativă care s-a întins sute de ani. Mai mult, variantele slavone ale pravilei din Moldova și Țara Românească sunt în unele puncte mai bogate decât traducerea sârbească din 1342 – sugerând existența unei traduceri paralele din greacă în slavonă. În jurul anului 1550 a fost realizată o traducere a Nomocanonului din slavonă în română, traducere folosită și în Ardeal într-o variantă tipărită de diaconul Coresi la Brașov. Această traducere a constituit baza reformei legislative realizate de domnitorul Moldovei Vasile Lupu în secolul al XVII-lea sub denumirea extrem de semnificativă Carte românească de învățătură.
Sutele de ani de legislație comună în Ardeal, Moldova și Țara Românească au fost de natură să realizeze o unire mult mai profundă decât orice fel de unire politică, iar traducerea acestei legislații comune în română a fost folosită în toate teritoriile locuite de români, adâncind și mai mult această unire.
|
Au trecut 13 ani de la apariția acestei cărți. După ce, recent, am recitit-o, am trecut printr-un duș rece, re-lecturarea volumului fiind o îndeletnicire traumatizantă. De ce? Fiindcă mizeriile împotriva cărora luptam în anii 1997-2000 nu au dispărut, dimpotrivă, unele...
( ) Citeşte tot articolulErnest Hemingway, așa cum știți, e unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX, nu doar din America, ci din întreaga lume. El însuși - un personaj literar prin modul în care a ales să își trăiască viața. Voluntar în primul război mondial,...
( ) Citeşte tot articolulImediat după invazia Armatei Roșii în Basarabia, din 28 iunie 1940, autorităţile comuniste au început politica de sovietizare și rusificare a provinciei. Prin intermediul terorii, ridicată la nivel de politică de stat, conducerea sovietică a început arestarea elitei...
( ) Citeşte tot articolulRusia nu mai poate repeta cu succes scenariul din 2014, când „omuleții verzi” au invadat Crimeea, anexată apoi de Moscova și au declanșat conflictul din Donbas, e de părere ministrul de externe al Ucrainei, Dmitri Kuleba.
( ) Citeşte tot articolulDrumul Roman a fost descoperit de arheologii care descarca arheologic traseul autostrazii. Este o portiune de drum foarte bine conservat, in comuna Sutoru din Salaj. In apropiere e si castrul roman Optatiana. Drumul dateaza de aproape 2000 de ani dar nu va fi conservat, pentru ca, din...
( ) Citeşte tot articolul